Sarea roz de Himalaya este adesea promovată pentru consumul zilnic și beneficiile pentru sănătate, dar care este locul ei în contextul medicinei moderne și al selecției constante pentru a găsi remedii naturale eficiente fără efecte secundare?
Mit: Sarea roz de Himalaya a fost folosită timp îndelungat în medicina tradițională
Acest tip de sare este obținut în principal din minele Khewra din Pakistan și se consideră că a fost descoperită cu ajutorul calului lui Alexandru cel Mare. Astfel, deși numele ți-ar putea sugera acest lucru, sarea roz nu provine de pe crestele munților Himalaya.
În ceea ce privește sarea din Himalaya, care reprezintă o proporție extrem de redusă din produsele disponibile pentru vânzare, are o vechime de 800 de milioane de ani, iar rețetele de astăzi care o includ vor avea cu siguranță minerale regăsite în acea eră. Sursa inițială de sare au fost munții Himalaya, iar minele au rămas intacte și pot fi vizitate și astăzi, însă majoritatea produselor denumite astfel nu mai provin din acea zonă. Nativii din Himalaya utilizau sarea roz drept conservant pentru carne, pește, legume și orice alte alimente perisabile. Sare a fost menționată ca remediu în textele medicale din Egiptul Antic și Grecia, dar nu se referă în mod exclusiv la sarea roz de Himalaya. Beneficiile cel mai des specificate se referă la vindecarea rănilor și stimularea digestiei.
În concluzie, deși este adevărat că sarea roz are o istorie îndelungată, remediile pentru sănătate se referă la sare în general și nu individualizează acest sortiment. În plus, locuitorii din acea regiune au folosit-o în primul rând ca și conservant și nu pentru a se trata.
Mit: Sarea roz de Himalaya este mai sănătoasă decât sarea de masă obișnuită
Sarea, sub orice formă, este esențială pentru funcționarea normală a organismului. Doza zilnică recomandată este de 2.300mg de sodiu. Un consum zilnic în limitele indicate asigură eliminarea toxinelor, digestia optimă și menține funcțiile sistemului nervos. Cei care susțin utilizarea sării roz ca remediu evidențiază că acest tip de sare conține minerale precum calciul, cuprul, fierul, magneziul și potasiul, în timp ce sarea obișnuită ar fi doar clorură de sodiu. Sarea de masă conține și iod în unele cazuri. Sarea de mare poate conține minerale similare cu cele regăsite în sarea roz de Himalaya, în funcție de locul de unde a fost extrasă.
Sarea naturală are de obicei urme de diferite minerale, asigurând electroliții necesari organismului care nu pot fi regăsiți în sarea de masă obișnuită. Electroliții reglează nivelul PH-ului și favorizează hidratarea optimă. În plus, sarea de masă poate conține agenți chimici care o mențin fină, dar care pot avea efecte negative asupra sănătății. Cu toate acestea, majoritatea experților cred că prețul mult mai ridicat al sării roz este în primul rând rezultatul reclamelor, nefiind bazat pe o diferență foarte mare în ceea ce privește beneficiile pentru sănătate.
Sarea naturală este întotdeauna alegerea ideală, dar nu înseamnă că sarea roz este cea mai utilă opțiune. Există cercetători care consideră că nivelul de minerale din sarea de mare este prea redus pentru a fi măsurat, dar, în același timp, din cele 84 de minerale regăsite în sarea roz de Himalaya numai 15 sunt benefice pentru organism, restul fiind chiar radioactive sau toxice, de exemplu uraniul.
Astfel, sarea roz conține minerale care pot fortifica organismul, dar este discutabil dacă prin consumul de sare vei putea obține o cantitate suficientă. Este neprocesată, fiind o alegere mai bună decât sarea de masă obișnuită, însă trebuie să fii conștient că nu toate mineralele din componența ei au efecte pozitive.
Dacă îți place să prepari rețete colorate și vrei să schimbi gustul din când în când poți încerca sarea roz. În același timp, trebuie să te gândești că este o resursă a planetei care nu se va regenera și al cărei consum nu este garantat să aibă strict efecte benefice. Opțiuni la fel de utile ar putea fi sarea de mare sau sarea Kosher.
Posteaza comentariu