Cancerul de san este de departe cel mai frecvent dintre cancerelefemeii. Desi nu este cunoscuta cauza sa exacta, factorii de risc suntdin ce in ce mai bine identificati.
Gratie mamografiei, depistarea precoce a acestui cancer a crescutsemnificativ perspectiva vindecarii.
Frecventa
Frecventa cancerului de san este in continua crestere in tarile dezvoltate(mai ales in Europa Occidentala si in America de Nord, mai putin inJaponia), acest tip de cancer fiind de departe cel mai frecvent canceral femeii. In fiecare an, cancerul de san este responsabil de 77.000 dedecese in Europa, dintre care 40% la femeile sub 65 de ani. Incidentaacestui cancer, adica numarul de cazuri noi in cursul unui an, creste,dar mortalitatea a atins un nivel de platou, ceea ce ne indreptatestesa afirmam ca speranta de supravietuire este in crestere.
Factorii de risc
Factorii de risc se cunosc de mult timp. Ei sunt:
- de ordin personal: precocitatea menstruatiilor, absenta nasterilor(nuliparitate), o prima sarcina tardiva (dupa 35 de ani), menopauzatardiva;
- de ordin familial: antecedente de cancer de san la membri apropiatidin familie, sugerand implicarea unor factori genetici.
In afara acestor factori, varsta este si ea un factor de risc. 7% dincancerele de san afecteaza femeile sub 40 de ani, acest procent crescandcu varsta: 18% la 40-50 de ani, 32% la 50-60 de ani si 43% la peste 65 deani. Mai multe cercetari au subliniat influenta alimentatiei prea bogatein grasimi de origine animala asupra aparitiei acestui cancer. Excesulponderal este un factor favorizant.
Depistarea precoce
Depistarea cancerului de san se efectueaza prin autopalpare (femeiaisi examineaza sanii in fiecare luna), examen medical anual (de catreginecolog sau medic de familie), dar mai ales prin mamografie.
Aportul mamografiei. Aceasta radiografie cu raze X cu penetrantaredusa evidentiaza diferentele de densitate ale tesutului mamar. Eapermite decelarea tumorilor foarte mici (incepand de la 3 mm) carenu pot fi depistate la palparea sanilor, aceasta din urma permitanddecelarea unor formatiuni de peste 0,5/1 cm. Rezulta ca este o tehnicaesentiala pentru depistarea precoce a cancerului de san, deoarece permitereperarea unei tumori cu ani de zile inainte de a intra in faza clinica,adica inainte sa apara semnele decelabile de catre medic.
Gravitatea bolii este indicata de talia tumorii, dar mai ales de prezentasau absenta invadarii ganglionilor axilari. Cand cancerul este localizat(cancer in situ sau stadiu 0), supravietuirea la 5 ani este de 97%;daca tumora are o dimensiune sub 5 cm, fara invadarea ganglionilor(stadiul 1), supravietuirea este de 70%; in cazul invadarii ganglionare(stadiul 2), supravietuirea nu mai este decat de 38%.
Preventia. Se recomanda depistarea sistematica de la varsta de 50de ani, prin mamografie la 2 sau 3 ani. Inainte de aceasta varsta, esteimportant ca orice femeie sa consulte regulat medicul pentru examenulclinic (palparea sanilor). La varsta de 40 de ani se recomanda adeseorio mamografie, chiar si in absenta oricarei anomalii.
Depistarea in formele familiale
In marea majoritate a cazurilor (peste 95%), cancerele de san survinsporadic, adica intamplator. In unele familii insa, incidenta acestuicancer este deosebit de ridicata si nu se poate explica numai prinintamplare. Sunt mai multe particularitati care ne indreptatesc sapresupunem ca o persoana afectata de cancer de san are si o predispozitiegenetica: aparitia la o varsta mai scazuta (inainte de 40 de ani),afectarea ambilor sani, prezenta unor cancere asociate (de exemplu,sani si ovare). Se stie in prezent ca aceste forme familiale suntlegate de genele predispozante, transmise de la o generatie la alta. Ofemeie purtatoare a acestor gene (BRCA1 si BRCA2) are un risc crescutde aparitie a cancerului de san (80-90%, fata de 8-10% cat este in modnormal). Cancerul nu este ereditar, numai genele predispozante sunt celecare se transmit. Cautarea acestor gene de predispozitie ereditara fatade cancerul de san trebuie efectuata in cadrul consultatiei medicale despecialitate (genetica oncologica).
Descoperirea lor la o pacienta justifica elaborarea unei strategiiadaptate de depistare.
Ce este cancerul?
Corpul uman este constituit din 100.000 miliarde de celule care formeazatesuturile diferitelor organe (ficat, inima, creier). In cursul vietiilor, celulele primesc si emit in permanenta semnale asemanatoare unorordine: de multiplicare, de diferentiere, de stopare a diviziunii. Daca ocelula nu mai raspunde acestor semnale, ea scapa de sub orice reglare sipoate sa se multiplice la nesfarsit, intr-un mod anarhic, in detrimentulcelulelor vecine. Devenita maligna, ea da nastere unui cancer.
Recomandari privind depistarea
Grupul de varsta cel mai afectat este cel intre 50 si 65 de ani; femeilesub 30 de ani sunt rar afectate. Aceasta nu exclude insa supravegherearegulata (autoexaminarea sanilor, controalele medicale regulate) latoate femeile tinere.
Inainte de 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in palpareasanilor; autoexaminarea sanilor; mamografie, in caz de anomalie.
Dupa 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in palparea sanilor;autoexaminarea sanilor; o mamografie la fiecare 2 ani.
Femeile cu una sau mai multe rude apropiate care au avut cancer de sansunt supravegheate mai riguros.
Diagnostic si tratamente
Exista mai multe examene pentru diagnosticarea cancerului de san. Dupaobtinerea informatiilor necesare, se poate stabili tratamentul specific.
Cancerul de san este diagnosticat din ce in ce mai frecvent in stadiiprecoce, gratie depistarii sistematice. Aceasta depistare intr-un stadiuprimitiv al bolii permite in prezent vindecarea in cazul majoritatiicancerelor de san fara metastaze.
Diagnostic
Examenul clinic. Este prima etapa de diagnostic: consta ininterogatoriu, palparea sanilor si explorarea ganglionilor din fosaaxilara. Examenul clinic permite decelarea unei anomalii care sugereazamedicului alte examene necesare.
Examenele complementare. Mamografia (examenul radiologic alsanului) permite depistarea unei tumori. Ecografia aduce informatiicomplementare, legate de natura acestei tumori. Ea se poate asocia cuprelevarea catorva celule din leziune (citopunctie), care confirma sauinfirma prezenta de celule canceroase.
Daca in acest stadiu persista dubii cu privire la benignitatea saumalignitatea tumorii, este necesara o biopsie (prelevarea, apoi analizareaunui fragment de tesut mamar).
Dupa stabilirea diagnosticului de cancer, este posibila apreciereagradului de agresivitate a tumorii. Factorii de gravitate a canceruluide san sunt viteza de crestere a tumorii (definita prin timpul necesardublarii volumului), invadarea ganglionilor axilari si, eventual,prezenta metastazelor.
Tratamente
Alegerea metodei de tratament (protocol terapeutic) tine cont defactori multipli, cum sunt varsta pacientei si stadiul de evolutiea tumorii. Pot fi efectuate patru tratamente, asociate sau izolate:interventia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia.
Interventia chirurgicala. Consta cel mai frecvent in ablatiatumorii (tumorectomie) si a ganglionilor din axila (cura ganglioniloraxilari). Ablatia sanului (mastectomie) este evitata in masuraposibilului, dar este practicata daca tumora este voluminoasa (peste 3cm) sau prost plasata. Ablatia sanului poate fi urmata de o interventiede chirurgie plastica, cu scop reconstructiv al sanului.
Radioterapia. Utilizeaza capacitatea radiatiilor ionizante de astopa cresterea celulelor tumorale. Cel mai frecvent, radioterapia esteaplicata dupa interventia chirurgicala, fie ca aceasta este conservativa,fie ca nu, in scopul limitarii recidivelor locale, mai ales la nivelulganglionilor axilari. Uneori, in cazul tumorilor neoperabile, ea esteasociata cu chimioterapia, in scopul obtinerii unei regresii.
Radioterapia a cunoscut progrese importante: aparate perfectionate,tehnici cu efecte mai tintite si mijloace de simulare care permitcalcularea dozei de radiatii adaptate in functie de caz.
Chimioterapia. Este preconizata dupa interventia chirurgicalasau ca metoda terapeutica unica, in cazul evolutiei rapide a tumorii,la femeile tinere sau cand sunt prezente metastazele. Medicamenteleutilizate actioneaza prin blocarea diviziunii celulare. Ele limiteazaastfel talia tumorii si riscul de aparitie a metastazelor. Efectelesecundare ale medicamentelor (voma, greata, caderea parului...) suntdin ce in ce mai bine controlate.
Hormonoterapia. Tratamentul hormonal (pe baza de antiestrogeni) estepreconizat daca tumora este sensibila la hormonii sexuali (aproximativ30% din cazuri). El este eficient dupa menopauza.
Prognostic si supraveghere
Daca este tratat precoce, cancerul de san are prognostic bun. Totusi,aproximativ 50% din paciente fac o recidiva in primii 10 ani dupatratament. Pentru depistarea unei recidive se impune supravegherea prin:
- consultatii frecvente la medicul curant (trimestrial in primul an,apoi la fiecare 6 luni, timp de 4 ani, dupa care anual);
- autoexaminare lunara a sanilor, cu prezentare rapida la medic in cazuldepistarii unei modificari;
- examene recomandate sistematic sau numai daca persoana prezintaanumite simptome, pentru depistarea metastazelor sau a semnelor derecidiva a cancerului in alt organ (ecografie cardiaca, scintigrafieosoasa, radiografie toracica, ecografie hepatica, tomografie cerebrala,dozarea markerilor tumorali).
Simptome
In majoritatea cazurilor, prima manifestare a cancerului de san este unnodul descoperit de femeie sau de medic. Acest nodul este cel mai frecventsituat in portiunea superioara a sanului, in apropierea axilei. Celelaltesimptome sunt secretia mamelonara si deformarea areolei sau a mamelonului(retractie). Uneori, cancerul de san nu prezinta nici un semn.
Nu orice nodul de san este obligatoriu canceros. Poate fi vorba de unchist, de o congestie dureroasa legata de perioada premenstruala, saude un adenofibrom, o tumora benigna frecventa.
Cancerul de san si sarcina
Sarcina nu agraveaza cancerul de san. Totusi, daca boala este descoperitain primul trimestru de sarcina, se poate recomanda intreruperea acesteiapentru inceperea tratamentului. Daca boala este diagnosticata mai tarziu,tratamentul chirurgical este efetuat, dar radioterapia si chimioterapiase amana pana dupa nastere, care poate fi provocata in momentul in carefatul este viabil.
Femeia tratata pentru cancer de san poate sa-si planifice o sarcina, cuconditia respectarii unui interval de 2 ani dupa terminarea tratamentului,pentru supravegherea evolutiei bolii. Bineinteles ca alaptarea nu esterecomandata.