Subcultura si tinerii

Formate la granitele culturale, subculturile sunt frecvent portretizate de media drept periculoase fiind asociate si de multe ori chiar confundate cu delicventa. Chiar daca accentueaza sau reneaga tiparele culturale unanim acceptate, subcultura, ca retea distincta de sensuri si de comportamente identitare, are o pozitie bine definita in ansamblul culturii principale.


Conceptul de subcultura a tinerilor

Constiinta tinerei generatii poate fi identificata sub forma unei expresii acute in contextul subcultural. Subculturile tinerilor folosesc anumite aspecte ale limbajului verbal (pentru a exprima solidaritatea sau comuniunea cu ceilalti membrii prin utilizarea unui limbaj neinteles de outsideri), nonverbal (prin intermediul intrebuintarii unor gesturi semnificative numai in interiorul grupului, precum si prin etalarea unor vestimentatii definitorii) si teatral (prin diferite performante muzicale, prin dansuri, prin istorisirea povestilor si a glumelor - ca forme esentiale pentru comunicarea intergrupala) pentru a investi lumea "lor" cu sensuri reprezentative. Tinerii participanti ai subculturilor jongleaza cu valorile subterane ale societatii: hedonismul, dispretul pentru munca, notiunile de agresivitate si violenta ale masculinitatii, accentuandu-le pana la excluderea caracterului lor formal sau oficial.

Subculturile tinerilor reprezinta o solutie de compromis intre doua nevoi contradictorii: pe de o parte nevoia de a crea si de a exprima autonomia si diferenta fata de parinti si, pe de alta parte, nevoia de a mentine simbolurile culturii in ale carei granite se dezvolta subcultura. Structura interna caracteristica oricarei subculturi impune o organizare bine definita pentru fiecare detaliu: fiecare parte este conectata organic cu restul partilor in asa fel incat privite in ansamblu, ele devin semnificative pentru lumea pe care o reprezinta.

Subcultura tinerilor devine o subcultura a gestului, a simbolului si a metaforei inteligibile numai pentru membrii sai. Subculturile tinerilor isi asuma atat "o teritorialitate" fictiva, plasandu-se pe un teren al placerii si nu pe unul al muncii, cat si "o teritorialitate" concreta, prin "cucerirea" unor zone specifice precum strada, "coltul strazii", diferite localuri (bar, club, discoteca, pub etc.). Subculturile se focalizeaza in jurul unor "ocazii" de interactiune sociala: weekend-ul, vacantele, sarbatorirea zilelor de nastere, petrecerea noptilor in "centru", concertele, meciurile, "statul degeaba" etc.

Astfel, se dezvolta ritmuri caracteristice de interactionare si se ierarhizeaza relatiile intergrupale, membrii, "varstnicii" educand novicii. Indirect, se exploreaza elementele cheie din viata unui grup : se stabilesc lucruri care se pot sau nu se pot efectua, se formuleaza un set de reguli care definesc identitatea lor colectiva sub forma unui grup ,nu sub forma unei "colectii de indivizi". Ei adopta si adapteaza obiecte materiale prin care isi organizeaza stilul distinctiv in marea varietate de stiluri.

Lumea lor devine implicit marcata lingvistic prin utilizarea argoului descifrabil numai in granitele subgrupului. In functie de gradul de rezistenta in ansamblul culturii, subculturile tinerilor sunt fie permanente, fie efemere. Aparitia subculturilor efemere este determinata de un context istoric particular: ele devin vizibile fiind identificabile si etichetabile, comanda atentia publicului pentru o perioada, dupa care sau dispar definitiv sau cunosc o difuzare atat de mare incat isi pierd specificitatea.


Formarea subculturii tinerilor

Un grup subcultural se formeaza in momentul in care cultura principala nu acopera nevoile particulare ale unui grup de indivizi. Desi subculturile ofera diferite pattern-uri pentru normele si valorile comportamentale, intre cultura si subcultura exista o relatie de interdependenta in privinta scopurilor si a directiilor adoptate, spre deosebire de contracultura care cauta sa schimbe sau sa distruga ansamblul cultural principal.


In prezent, se vehiculeaza mai multe teorii care stau la baza formarii subculturii tinerilor:

1. Evolutia personalitatii individului de la copilarie la maturitate.

Tinerii se reunesc in diferite grupuri care functioneaza ca element identitar in procesul parcurs de la statutul de copil la acela de adult. Trecerea de la copilarie la maturitate se face sinuos, implicand o serie de schimbari comportamentale si de atitudini emotionale.

Principala functie a grupurilor de tineri consta in integrarea individului in societate, discontinuitatea valorilor fata de generatiile anterioare fiind interpretata ca o componenta obligatorie a acestui proces. Din acest punct de vedere, subculturile primesc acceptiunea de supravietuire a tinerilor intr-o lume mai degraba ostila.

Din punct de vedere psihologic, adolescenta sau criza de originalitate (15-18 ani) este caracterizata prin:
 

• Dezvoltarea gandirii abstracte, limbajului si capacitatii de intelegere a esentelor, paralel cu dezvoltarea gandirii tehnice si a inventivitatii ca forma de manifestare a propriei personalitati.
• Nevoile de apartenenta si de recunoastere sociala pot fi foarte puternice, grupurile de apartenenta avand capacitatea de a impune atitudini si comportamente specifice. Deseori, anticonformismul adolescentului nu este altceva decat conformismul impus de grupul de apartenenta sau de cel de referinta, anticonformismul putand fi interpretat si ca expresie a nevoii de originalitate si de afirmare de sine.
• Eul si imaginea de sine sunt puternic configurate, devenind operatorii de baza prin intermediul carora se dezvolta sisteme relationale ale adultului in devenire.

Tineretea, ca un grup distinctiv de varsta (18-25 ani) este perioada finala a indelungatului proces al socializarii, invatarii si integrarii sociale, nevoia de originalitate a adolescentului fiind inlocuita treptat de nevoia recunoasterii si valorizarii sociale, prin performanta si creatie.

Experienta tineretii poate varia atat in societati diferite, cat si in cadrul aceleasi societati. In societatile in care varsta este o componenta importanta a statusului social, tineretea devine timpul schimbarilor biologice si sociale putand fi privita in ansamblu ca o metafora pentru metamorfozele sociale.

Tineretea devine perioada acuta a confuziilor identitare, momentul in care identitatile asumate in timpul copilariei nu mai corespund evolutiei individului; noile identitati cautate indeplinesc rolul de pastrare a sensului de integritate si de continuitate. Identitatile negative, precum si supraidentificarea cu eroii "de moment" sunt consecintele confuziei identitare.

Tinerii devin constienti de faptul ca nu mai pot fi ghidati si protejati de autoritatea familiala, drept urmare ideologiile pe care si le asuma inlocuiesc autoritatea parentala, devenind strategii orientative in viata. Pentru ca indivizii trebuie sa se mute din universul familial in cel social, ideologiile nu se rezuma la o simpla asumare, ci presupun cautarea asidua si explorarea. Ideologiile finale sunt acelea care prezinta cea mai buna indrumare si cea mai potrivita relevanta pentru statutul curent al individului in societate.


2. Stilurile subculturii

Tinerii incearca in permanenta sa se distanteze de ideologiile generatiilor mature, sa evite adultii si sa li se opuna pentru ca ei reprezinta autoritatea. Indirect, ei isi creeaza un stil propriu de viata format din variate sisteme de conceptii, de valori, de norme si de solidaritati in raport cu societatea conventionala. De obicei, stilurile subculturii tinerilor pornesc de la provocarile simbolice care socheaza publicul matur, dar, sfarsesc inevitabil in a stabili un nou set de conventii.

Diferitele subculturi pot fi identificate datorita unor etichete vestimentare asumate: geaca de piele, pantalonii evazati si pantofii cu talpa grosa definesc stilul unui teddy-boy din anii '50; camasile si pantalonii de jeans, cizmele groase si grele, coafura traznita mergand de la capetele rase pana la tot felul de combinatii intre "ras" si "creasta" sunt elemente reprezentative pentru stilul unui skinhead etc.

In ciuda vizibilitatii lor, aceste obiecte asumate nu creeaza un stil; ceea ce formeaza un stil este activitatea de organizare a acestor obiecte cu diferitele lor semnificatii contextuale, in urma careia se elaboreaza o identitate grupala sub forma unui coerent si distinctiv mod de a fi in lume. In ansamblul subculturii tinerilor au fost identificate patru stiluri bazate pe: imbracaminte, muzica, rituri si argou.

In timp ce formele argotice si ritualice subliniaza multe valori traditionale din cultura parentala, muzica si tinuta vestimentara oglindesc imaginea hedonista a consumatorului de subcultura. Asociatiile, semnificatiile si conotatiile sociale ale obiectelor din cultura principala sunt exagerate sau renegate, devenind elementele cheie in jurul carora stilul unui subgrup prinde viata.

Noile idei dezvaluite de subculturile tinerilor atribuie o latura pozitiva rolului pe care tanarul il indeplineste in societate. Tanarul este privit ca reprezentantul unei categorii active, fiind implicat in dezvoltarea societatii prin intermediul creatiilor sale. Tinerilor ar trebui sa li se permita exercitarea puterii prin expresiile culturale chiar daca acest lucru implica apartenenta lor subculturala.