Anorexie şi bulimie - Ce inseamna perceptie dismorfica?
Dismorfic inseamna ca te vezi altfel decat esti. Morfos e forma si dis - este in neregula, complicat, dificil, altfel decat e normal. in general, tulburarile dismorfice presupun o preocupare excesiva pentru propriile aparente, consumarea unui timp excesiv pentru acest lucru, un continuu distress psihologic si o inrautatire a relatiilor sociale, ocupationale sau alte arii de functionare. Acea persoana se vede altfel decat o vad ceilalti si sufera un stress uneori insuportabil, dat de faptul ca nu se poate accepta asa cum se percepe.Anorexicele, de exemplu, isi percep foarte diferit propriul corp, ca fiind mai gras, mai deformat decat in realitate. In cazul in care o anorexica este pusa sa se deseneze pe o coala de hartie, de obicei imaginea schitata arata cu totul altfel fata de cum arata respectiva persoana in realitate.
De obicei, in psihoterapie, trebuie sa se accentueze, sa se mearga pe acceptare de sine, pe o constientizare a propriului corp.
De ce se ajunge la aceste tulburari dismorfice?
Aici se poate incepe foarte bine cu dimensiunea culturala care este foarte importanta. Exista anumite rigori date de cultura, care duc la anumite valori. Oamenii iau masuri in functie de aceste valori care sunt normale, dar exista o anumita limita peste care unele persoane trec si nu constientizeaza faptul ca depasesc masura. Acest lucru se intampla mai ales la varsta adolescentei sau a preadolescentei cand fetele incep sa-si constientizeze propria feminitate si vor sa fie placute. In astfel de momente critice, ele nu mai vad limita si atunci linia de baza este "cu cat mai mult, cu atat mai bine", mult in sensul de cu cat mai exagerat (mai slaba), cu atat ma simt mai frumoasa.
Poate o persoana anorexica/bulimica sa-si rezolve problema cu ajutorul psihologului?
Daca anorexicul constientizeaza ca este anorexic si vrea sa se vindece de aceasta problema, poate sa o fac, dar cu mult efort, numai prin psihoterapie. Dar foarte putine persoane sunt in stare sa recunoasca faptul ca au o problema. Mai degraba bulimicii vin la psihoterapie si intr-adevar dau rezultate foarte bune. Bulimicul oricum realizeaza ca are problema, pentru ca nu se poate stapani sa nu manance. Bulimicul mananca mult, dicolo de senzatia de satietate si apare sentimentul de vinovatie, se autoculpabilizeaza si face ceva ca sa-si rezolve sentimentul de vinovatie. Ce anume face? Vomita, face exercitii fizice "in nestire" si alte lucruri, intr-o maniera la fel de compulsiva. Bulimicul mai degraba constientizeaza ca are o problema, pe cand anorexicul se poate simti bine la 30 de kg la 1.70. Problema poate sa apara in momentele in care nu se mai poate ridica din pat sau este fortat de catre familie sa vina la medic.Ce sfaturi le puteti oferi celor care se confrunta cu aceasta problema?
Este foarte importanta cultura familiala si atat atitudinea parintilor, cat si a copilului. Unei adolescente slabe, sub limita normala, i se poate spune "vai ce draguta, ce finuta esti" si astfel i se poate intari simptomul. Copilul se obisnuieste sa fie in centrul atentiei atat timp cat i se spun aceste lucruri, insistandu-se pe ideea de fragilitate. Acest tip de probleme pornesc de la cultura familiala si apoi de la anturaj - cercul de la scoala. Cultura de grup este un factor pe care nu-l poti controla.Bulimia si anorexia sunt de multe ori asociate cu probleme psihologice ce tin de control. Dorinta de a-ti controla corpul dincolo de limite, mai ales in contextul in care exista o presiune exterioara puternica sau un mediu familiar foarte sever, din care bolnavul simte ca nu poate sa evadeze.
Foarte important este ca orice persoana sa-si stabileasca o identitate proprie si sa nu se lase influentata excesiv de mult de cei din jur. Daca nu stii cum esti, daca te ghidezi numai in functie de ceilalti este normal sa ajungi la astfel de dezechilibre alimentare.
De obicei cazurile acestea se rezolva cu psihoterapie. E ca un cerc vicios. Conteaza foarte mult daca persoana cu probleme - anorexicul/bulimicul - are pe cineva aproape care o iubeste. Iubirea este extrordinara si da un echilibru problemelor. Foarte important pentru bulimic este sa-si constientizeze simptomele: sa vada care sunt orele la care mananca, care sunt cantitatile pe care le mananca, sa constientizeze ce mananca si de cate ori vomita; sa vada unde si cum poate interveni singur; sa o ia treptat si, cel mai semnificativ lucru este sa nu mai vomite.
Cat de departe se poate ajunge in cazul anorexiei si in cazul bulimiei?
Anorexicul, este clar, poate sa moara. In primul rand corpul este distrus. Un anorexic care nu constientizeaza la timpul potrivit cu ce se confrunta, poate avea probleme foarte mari - poate sa faca infarct, tot ce inseamna grav, de la organele interne pana la sistemul osos este compromis si se reface foarte greu.In cazul bulimiei, cam 70% isi revin, iar aproximativ 10% raman mereu cu intreaga gama de simptome.
In general, organismul se dezechilibreaza puternic si foarte greu isi revine. Sau nu isi mai revine niciodata. Carente majore de substante vitale duc la un ritm accentuat de dezechilibru si la aparitia unor alte boli.
Care este diferenta intre o persoana care vrea sa slabeasca si un anorexic adevarat?
Anorexicul in primul rand trebuie sa aiba indicele corporal foarte scazut. Aceasta diferenta dintre un anorexic si o persoana care vrea sa slabeasca depinde foarte mult de perceptia fiecaruia: sunt oameni slabi care se rasfata si cred ca ar trebui sa slabeasca, dar anorexicii cred realmente ca sunt grasi, disgratiosi si celorlalti li se face sila cand se uita la grasimile lor, desi ei sunt piele si os.Un alt simptom este ritualul mancarii la anorexici. Faptul ca taie mancarea in foarte multe bucatele, si au sentimentul ca mananca mult sau foarte mult la masa; sentimentul ca pierd foarte mult timp cu mesele dar, de fapt, in realitate lucrurile sunt cu totul altele.Psihologic insa, mancarea este pentru ei o preocupare continua.
Un alt simptom, care este si la bulimici poate sa fie efortul excesiv depus pentru a elimina kilogramele nedorite. Anorexicele, convinse ca sunt grase si disgratioase, se imbraca cu haine largi, care sa le acopere corpul si chiar daca abia se tin pe picioare, din dorinta de a mai consuma calorii ies si alearga, au un program activ de exercitii fizice. Anorexicele adevarate, de obicei, au mult de lucrat pe partea de psihoterapie. Odata externate din spital, daca vor cu adevarat sa-si depaseasca problema trebuie sa ajunga in mod obligatoriu pe la un cabinet de consiliere psihologica. Este de lucru foarte mult, intens, pentru ca se lucreaza pe scopurile lor si pe modul lor de a exista in lume. La bulimie la fel. Este posibil sa fie nevoie de minim 20-40 de sedinte pentru a-si da seama ca se poate ajuta de unul singur sau pot fi niste probleme ascunse.
Exista si bulimii create pentru ca asa e la moda. Am intalnit o persoana care era bulimica pentru ca prietena ei era bulimica si ei i se parea foarte chic sa fie astfel. Anorexia, bulimia tin de factorii culturali. La unele adolescente acesta problema reprezinta modul lor de a exista in familie.
Ce ar trebui sa stie parintii? Cum pot sa fie evitate aceste probleme?
In orice familie ar trebui sa fie important ritualul mesei la care sa se adune si sa vorbeasca. Acum, tot mai multi adolescenti mananca pe o tavita in fata calculatorului. Este o responsanbilitate a familiei in plan alimentar: cererea parerii copilului in privinta hranei, ce-i place si ce nu-i place. Ideea de baza este sa fi vazut, sa ai locul tau in familie, inclusiv la masa. Daca mancam intr-un colt 15 minute nu castigam mai mult decat daca ne-am aseza la masa si am manca impreuna cu restul familiei.Apo, evitarea conflictelor familiale si a impunerii unui control total asupra copilului. Asculatati-l si acceptati ca este o persoana care exista si are dreptul la o parere personala. Veti fi uimiti sa vedeti cat de multe aveti de invatat de la copiii vostri.
Comentariile 1-50 din 178
este foarte greu fetelor dar daca vrem sa traim treuie sa invatam odata sa ne controlam.eu am un baiat de 6 ani si in fiecare zi am frica ca o sa mor,dar imi doresc din suflet sa reusesc si sper ca o sa pot reusi.e foarte ffoarte greu si am incercat de foarte multe ori sa nu mai vomit dar reusec un timp foarte scurt si o iau de la inceput din pacate.va urez succes si nu incetati sa luptati
Sunt shi eu o victima a acestei boli la momenutul dat incurabile pentru mine ,nushtiu cum sa imi iau viatsa de la inceput,pe la 18 ani avem o greutate de 51kg la 1,58m pentru mine shi cei din jur aratam c-am plinutsa cu eforturi mari de a slabi prin diete nenumarate nu prea reuseam o mare scadere in greutate shi poate suna bizar dar in urma unui film vizionat am aflat ca poti slabi provocindutsi voma shi infometindute la scurt timp am ajuns sa am o greutate de 39 kg c-am intr-un an prietenul ma parasise si am trecut prin enumerate depesi cu mai multe incercari de sinucidere,din pacate nu am avut familia alaturi caci nimeni nici pina in ziua de azi nushtie ce mi se intimpla,au trecut 8 ani shi eu continui in acelash ritm ,am adaugat in 4 ani c-am 6 kg shi simt ca mor pe picioare,am dureri de inima dese simt ca tot in mine ii distrus la medic nu am curaj sa merg ca cred ca ii prea tirziu sa mai schmb ceva ,am incercat multe internari in spital ore la priholog shi multe alte tratamente dar e de scurta durata 2-3 luni shi o iai de la capat ,mie atit de greu sa ma gindesc ca am acum o viatsa frumoasa o persoana care mii alaturi acum am o familie minunata care mi-a lipsit pina acum shi un viitor frumos ...ash vrea sa pot sa ma bucur de toate acestea da nushtiu cum sa merg mai departe simt ca foarte curid voi muri si gindul asta ii mereu cu mine incep sa devin mereu slabita shi fara puteri deacum sa mai lupt nici pentru cei dragi...
Ma numesc Andreea am 14 ani:D.In urma cu doi ani am fost la un doctor deoarece eram slaba (nu mai stiu exact cate kg aveam dar stiu eram slaba) dupa ce m-a vazut doctorul mi-s spus ca nu este nici o problema si nu vrea sa iau vitamine ca sa nu ma ingras prea rau. Acum 2 luni (iulie.2010) cand aveam inaltimea de 1,61 si kg. 39 am fost la spitalul ..---... la o alta doctora din aceasi cauza : prea slaba, dupa consult mi-a spus ca o ingrijoreaza faput ca nu m-am dezvoltat deloc si ca o sa ma interneze pentru analize. Dupa ce am fost internata mi s-au facut analizele si toate au iesit bune dar am aflat ca am anorexie, in cele 4 zile cat am stat internat ultimile 2 zile am vorbit cu psihologi :(( acolo am intalnit ce mai rea femeie posibila! mi sa spus ca o sa mor si multe altele ....( VORBEA CU MINE CA, CU O PESOANA CARE VROIA SA SLABEASCA SI TINUSE CURA DE ZLABIRE cam geva de genu , ma uitam in ochii ei si ma bufnea plansul , DAR MIE NICIODATA NU MI-A TRECUT PRIN CAP SA TIN CURA DE ZLABIRE DIN CONTRA VROIAM SI VREAU SA FIU MAI PLINUTA...in momentul acela am inceput sa plang fara oprire, mama ma incuraja spunand ca nu se va intampla nimik rau........Psiholoaga mi-a zis sa ma duc la ea 1 zi pe saptamana timp de cateva luni pentru a ma ingrasa pentru, ca fara psiholog nu ma pot sustine sau geva de genu, si am refuzat. urmatoarea zi m-am ambitionat si am mancat ca sparta mancarea adusa la spital de catre mama punand un kg. Dupa ce m-a externat din spital mi-a spus sa mai vin peste 2-3 luni sa ma vada cum sunt. Acasa am mancat mai multa paine si de mai multe ori. familia a fost alaturi de mine, mama cel mai mult. acum nu trece zii sa nu ma gandesc la acea psiholoaga cate mi-a spus in acele zile nu o sa le uit toata viata mea!!! au trecu zile, saptamani, aproape 2 luni si am ajuns la 46 kg.( inaltime: 1,61) vreau sa pun in continuare sa ajung la 50 si ceva daca se poate. Acum inteleg si eu durerea celor ce li se spun cat mai au de trait! pana sa mi se intaple asta cand auzeam la televizor despre persoane bolnave nu intorcem capul sa ma uit sa le vad suferinta dar acum cum aud ceva intorc capul imediat si ascult amintindumi ce mi s-a intamplat mie, sunt alte persoane cu boli mai grave, eu m-am speriat de la anorexie nu as vrea sa dau de altceva DOAMNE fereste! MA MAI REPET : NU M-AM GANDIT NICIODATATA CA SUNT PREA GRASA SI VREAU SA SLABESC SI NICI NU O SA MA GANDESC VREODATA LA VRE-O CURA DE SLABIRE!!! FETELOR NU VA MAI GANDITI CA SUNTETI GRASE !!! asta-i viata in loc sa va distrati voi va amagiti singure ptr ca suneti grase sau nu, va faceti probleme singure!!! Cu'i nu-i place sa nu se uite!:D CONTINUATI SA ZAMBITI MEREU !!!
Buna! De jumate de an ma confrunt cu o problema care pana acum nici nu era vorba de asa ceva . Am ajuns sa ma supar foarte repede, din motive nesemnificative, dar acest comportament nu il am cu toata lumea, ci numai cu prietenul meu. Am avut o perioada plina de stres si probleme si am devenit vulnerabila la cea mai mica suparare mi se da stomacul pe dos, mi se pune un nod in gat, am fluturi in stomac si imi vine sa vomit. La inceput nu stiam dc mi se face rau si mergeam la urgente , unde imi faceau calciu injectabil sau alte chestii .. in fine, doctorul mi`a zis sa nu ma mai supar din orice ( de parca este posibil sa nu pui la suflet !! ) si sa iau calciu (pastile) iar pe langa sa mananc cat mai multe lactate pt ca am lipsa de calciu. Dar asa imi este organismul de cand ma stiu, nu asimileaza calciul cred .. pt ca am facut si calciu injectabil, am luat si pastile si din cauza lor nu puteam sa dorm cu noptile si imi dadeau senzatia ca eram satula, nu mai aveam pofta de mancare. Nu cred ca este vorba de anorexie pt ca nu o fac din proprie initiativa, pur si simplu asa imi reactioneaza stomacul la cea mai mica suparare. M`am documentat si tind sa cred ca este vorba de spasmofilie digestiva. Uneori simt cum imi tremura foarte putin mainile, am un somn nelinistit, ma simt stresata chiar daca nu am un motiv intemeiat si mai nou, mi s`a dereglat si ciclul menstrual. As vrea sa stiu daca exista vreun tratament pt mine, dar nu bazat pe pastile pt ca mi`ar distruge si mai rau stomacul ... ci un tratament bazat pe o terapie sau niste sfaturi care le`ati putea da care sa ma determine sa nu ma mai supar asa tare si sa ma controlez ca dupa fiecare cearta sa nu ma duc direct la toaleta . . .
Va salut dragii mei care aveti una din aceste doua afectiuni:bulimie/anorexie...numele meu este Anna am 23 ani si timp de 8 ani am trecut atat prin anorexie cat si prin bulimie..La 14 ani eram anorexica ajungand la 43 kg de la 65kg avand 1.66cm ,dupa care timp de 7ani am avut bulimie ajung pana la 75 kg plus o stima de sine extem de scazuta...Stiu prin ce treceti si va inteleg din tot sufletul...te afecteaza fizic ,psihic,in relatiile interumane dar cel mai mult ajungi sa nu mai ai incredere in tine si sa nu te mai apreciezi la adevarata ta valoare.Sigur as avea multe sa va impartasesc prin tot ce am trecut si ce am simtit,caci devine ca o dependenta greu de stapanit,insa eu in decursul acestor ani nu-mi pierdusem speranta,rugandu-ma seara de seara la Dumnezeu sa-mi gaseasca o solutie care sa ma salveze din acest cosmar al bulimiei si al obsesiei de a fi slaba.Si dragii mei AM REUSIT!!AM GASIT SOLUTIA care nu doar pe mine m-a salvat dar salveaza in continuare milioane de opameni!si datorita rezultatelor mele(am slabit 16kg,mi-am reglat metabolismul in urma deficientelor nutritive,mi-a redat optimismul si cheful de viata,energia,vitalitatea)ajut o gramada de alte persoane sa_si restabileasca greutate la parametrii normali pastrand echilibrul nutritiv al organismului fara a mai simti nevoia de a elimina hrana prin vomismente si fara a se subalimenta.Daca vreti sa aflati mai multe detalii despre aceasta SOLUTIE care este din plante cu programe personalizate in functie de deficientele si necesitatile nutritive ale fiecarei persoane,UN MIRACOL PENTRU MINE accesati adresa mea de email :amelian.anna@yahoo.com
Cine spune ca nu-i ceva grav cred ca nu stie ceea ce vorbeste.Sa arati asemeni unei mumii, palid deshidratat agatat de un fir de viata ti se pare ca inseamna a tinde spre o alimentatie sanatoasa? cred ca nu stii ce-nseamna boala asta nenorocita care a ajuns chiar sa ucida in randu fotomodelelor si nu numai.Eu cred ca este o boala care necesita multa vointa din partea bolnavului dar si tratament psihologic.Bolnavul trebuie stict supravegheat pentru a se alimenta corect.E o boala destul de grava care te inspaimanta numa cand te gandesti la ce consecinte are asupra bolnavului.Cunosc pe cineva care suferea de aceasta boala si incepuse sa-i cada parul avea tenul vestejit deshidratat arata asemeni unei mumii. Chiar si dupa vindecare anorexia a lasat urme vizibile pe tenul bolnavei pentru ca boala o maturizase enorm pierduse deja prea multe vitamine si minerale.Chiar nu ati observat si voi ca in urma unei cure de slabire mai rau te uratesti?????asta daca tii o cura drastica fara sa consulti un medic specialist.E o prostie sa-ti doresti sa te uratesti cu mana ta.Chiar si cand nu mananci regulat se vede pe ten pentru ca pare mai obosit mai deshidratat.Normal e sa ne alimentam de 3 ori pe zi si sa mancam sanatos multe fructe legume lactate,etc.Nu e normal sa sarim peste mese.Anorexia te urateste asta e parerea mea si nu mi se pare normal sa te imfometezi ca sa slabesti si sa te imbolnavesti.
eu cred ca pe deoparte nu e chiar asa de grav sa fii anorexic deoarece ele tind spre o alimetatie mai sana toasa fara excese de sare zahar si grasimi
am 48 de ani.am 3 copii.de ceva timp tot ce mananc vomit si am slabit intr_un hal de hal,nu pot sa mananc mai nimic,am stare de ameteala mai tot timpul ajutati-ma.multumesc
Depinde cauza pentru care nu mananci decat rar. Si eu mananc la fel de putin, dar nu pt ca ma simt grasa ( nici nu-s), ci pt ca atunci cand sunt stresata trebuie sa ma chinui sa mananc.. ca nu pot. :) Deci eu nu mananc din cauza stresului.. cautarea unui loc de munca samd. Dar tu?
am 1,62m si 57 de kg in ianuarie aveam 67 de kg!mama zice ca sunt anorexica deoarece mananc cam o data la 3 zile dar din cate vad astea nu sunt semne ca asi fi anorexica sau ceva de genu!ast un raspuns daca se poate!
buna ziua,inaltimea mea este de 163,greutate actuala 49,in trecut mai exact sfarsitul anului 2006 inceputul anului 2007 cantaream 67 de kg,in februarie 2007 am inceput cura de slabire mancam orice intrafara de prajeluri,sosuri,combinati de carne cu orez sau cartofi si carne de pork,in iulie al aceluias an am ajuns la o greutate de 57 de kg,in sept 2007 am renuntzat definitiv la dulciuri si mancand cat mai multe fructe ca sa le inlocuiesc,in oct am inceput sa alerg in parc timp de 2 sapt si band ceai verde de 2 ori pe zi unu dimineatza si unu seara,in ianuarie 2008 am ajuns la o greutate de 52 de kg iar in luna lui iulie am fost diagnosticata cu amenoree sec,si g.hipotiroidiana sub supraveghere am urmat tratam si am ajuns la 47 de kg in luna lui sept 2008 dupa care am oscilat de la 47 pana la 52 de kg max,multa lume imi sp ca sunt anorexica ca nu manac mancare gatita sau ciorbe,dar in schimb specific imi place ff mult smantana cu branza si cand manac manac kate 1 kg pe zi din fiecare,manac carne de pui si peste fffffff.multe fructe si legume in starea lor naturala.P.S.si periodic la 3 -4 luni merg ori la sala ori in parc si alerg timp de 2 sapt max 1 luna de zile.va rog imi puteti sp daca sunt anorexica analizele le am la zi si sunt ok
stiu ca veti cred ca sunt eu, dar ma eschivez, dar realmente vreau sa ajut o prietena foarte buna si nu stiu cum. Nu stiu daca inca intra inca in categoria bulimicilor, dar...daca va continua asha cu sigurantza va ajunge...initial nu a avut pofta de mancare...a inceput sa slabeasca...acum si-a recapatat pofta de mancare...dar dupa aproximativ 10 min. dupa ce mananca vomita...Clinic ia ieshit analizele bune...si cu toate astea ...continua in ritmul asta...alte simptome nu acuza...cum o pot ajuta...AJUTOR PLS.:((
eu sunt o bulimica si vreau sa incetez a mai fi..si nu stiu cum sa scap de senzatia asta de neliniste de incapabilitate....
vreau sa sp k eu am fost anorexica si acum cind ma gindesc la acea etapa din viata mea nu'mi vine sa cred k am fost in stare sa f asta cita durere am provocat mamei mele cite lacrimi a varsat...toti erau in soc vazindu'ma cu 40 kg la 1.70 sufeream extrem de mult si vedeam de fapt k slabisem dar ma temeam k sa nu mai adaug nici un gr de grasime.acum imi pare rau de aceasta pentru k mi'am distrus practic sanatatea imi revin greu anume psihologic.un lucru pozitiv in asta a fost k am depistat cine imi st adevarati prieteni.este important sa ai pe cineva alaturi si cel mai de baza lucru e sa fii tu insuti puternica ca persoana.acum imi dau seama ca trebuia doar sa ma alimentezi sanatos sa fac sport si sa primesc un sfat o vorba buna...
Feriti-va de anorexie!Feriti-va de aceasta boala cumplita care va poate distruge nu numai fizic, dar si psihic!Nimeni nu se intreaba de ce in ultimul timp au aparut tot mai multe articole despre aceasta boala, se vorbeste cu o oarecare teama despre anorexie.Si totusi nu e suficient! Oare nu e si asa prea mult cate victime a facut aceasta boala nenorocita?Nu putem astepta pana anorexia va deveni un flagel al secolului.Nu este nici o exagerare cand spun asta.Cred ca oricine a auzit de cazul celor 2 fotomodele braziliene decedate pe podium, care i-a socat pe toti.Dar si de fotomodelul israelian care a decedat tot din cauza acestei boli nenorocite.Se incurajeaza tot mai mult marimile 90-60-90 iar asta nu e bine deloc.Nu trebuie sa ai marimi standard ca sa arati bine.Poti arata bine si la 70 de kg, etc. Se poarta persoanele plinute.Frumusetea nu consta in slabiciune sa se scoata odata pentru totdeaua ideea asta din cap!Tot mai multe tinere sufera in tacere din cauza acestei boli si poate se chinuie cumplit cu aceasta boala.Am ramas socata cand am citit unele articole.E strigator la cer.Nu tre sa te infometezi ca sa arati bine, din contra vei ajunge la autodistrugere.Nimeni nu-si doreste sa arate asemeni mumiilor egiptene din Egipt.Pentru ca asta face o cura drastica de slabire dintr-o persoana iar apoi apare anorexia.Cum oricine stie, medicina a avansat, exista medici nutritionisti care va pot sfatui si va pot prescrie o cura sanatoasa de slabire.Orice cura drastica de slabire fara sfatul medicului are efecte devastatoare.Nimeni care se infometeaza nu arata bine.O persoana anorexica se cunoaste dupa fata.Organismul are nevoie de minerale, vitamine.Tre sa ne hranim sanatos.O persoana care slabeste mult prin infometare arata rau cum zicea cineva, are tenul foarte palid cearcane pare obosita, slabita si cel mai grav slabeste sistemul imunitar.Credeti-ma ca se poarta persoanele plinute!Si cel mai mult ce va pasa ce zic altii?Oare nu e mai importanta sanatatea?Nu e cel mai pretios lucru din viata?Oare daca arati ca un schlet arati mai bine?Nicidecum!
totul tine de sanatatea psihica.trebuie sa ai psihicul puternic,sa te accepti asa cum esti,sa te concentrezi asupra calitatilor mult prea evidente.eu,de exemplu,nu am o silueta top.la 1,70m greutatea mea oscileaza intre 78 si 84 kg,depinde de anotimp si de ritmul de viata.si ce?mie mi se pare ca arat bine.nu am burta,asta chiar asa e,am fund frumos,forme.iubitul meu asa ma place.cand vreau sa slabesc nu imi pun asta in gand pentru ca nu ma plac,ci pentru ca este bine sa usurez activitatea inimii.nu-s putine femei in romania care se plang ca se ingrasa si dintr-un pahar cu apa.asta e,trebuie sa ne acceptam soarta,metabolismul.asa ca...anorexicelor,bulimicelor,lasati naibii mofturile,talentele,fitele si ce mai vreti voi,ziceti mersi sa fiti sanatoase si sa ii bucurati pe cei din jur cu buna voastra dispozitie!
Vedeti-va de treaba voastra si puneti mana si mancati!Nu tre sa va streseze faptul ca sunteti mai plinute ca sunt alte lucruri mai importante in viata decat sa te infometezi pana ajungi la anorexie si sa te uratesti.Daca esti mai plinuta nu inseamna ca arati rau, din contra omul gras e si frumos asta se stie de cand e lumea lasata!Pe cand daca tii cure drastice de slabire te imbolnavesti de anorexie si o sa aratati rau,majoritatea care tin cure drastice au tenul deshidratat,sunt foarte palide la fata si arata ca un schelet mai tarziu, de nu se mai uita nici naiba la ele!Plus de-asta te imbolnavesti de nu mai stii cum sa te tratezi Tre sa consumam multe fructe si legume, sa bem multa apa daca vrem sa aratm bine si nicidecum sa ne imfometam ca apoi sa ne facem rau singuri si sa regretam.Asta e ca un sfat pentru toate care se imfometeaza si-si fac rau fara sa-si dea seama si mai apoi regreta!
am citit acest articol si mi s-a parut interesant dar eu nu stiu ce e cu corpul meu....sunt slaba de cand ma stiu...am 1.65 si 45 de kg...cum as putea sa ma mai ingras?
am citit si eu acest articol si nu stiu ce sa cred...tot timpul ma uit in oglinda si imi este greata cand ma vad...pana acum ceva timp ma abtineam sa mananc si mancam 1data pe zi dar uneori nu puteam si mancam de mai mule ori...in cantitati mici dar foarte des data pe zi dar inainte de a manca beam multa apa pt a ma satura mai repede. dupa ce mancam mai beam apa pt a vomita, aqm mananc de 2 ori la 14 si la 17 deoarece prietenul surorii mele mi'a zis k si in felul acesta o sa ma ingras deoarece a daua zi o sa mananc cu pofta...imi este greu cu acest program si uneori ma mai fac sa vomit... nu vomit tot timpul pt k ma ascund de parinti...fac exercitii tot timpul... as vrea si eu sa stiu ce am
si eu de obicei cand sunt in preajma multor persoane am impresia ca se uita la mine...si sunt convinsa ca nu arat tocmai bine...nu cred ca e vorba de bulimie sau anorexie...(nu vreau sa recunosc;)):p)...glumeam...nu prea imi fac probleme...ma indoiesc ca ar fi vorba de asa ceva;)
poate sh eu am problema asta...sunt foarte ingrijorata..ma uit in oglinda sh mi se pare ca sunt kt usa knd celelalte persoane imi zic k sunt nebuna..k arat f bine..ma simt din c in c mai rau in pielea mea:|
buna ma numesc georgiana si am 15 ani....vreau sa va spun k cea ce facem noi fetele(unele)ne infometam ji nu mancam k zilele nu e bn deloc...stiu dup propria mea piele.unele dintr-e noi ne credem grase si vrem sa slabim da nu asta e solutia....dak facem aja ne imbonlovin mai rau aja ca avetzi grija ce faceti.:(:(:(:(
buna! :) am 18 ani...si ma numesc Cristina eu intr'un timp incepusem sa nu mai mananc mai km deloc din cauza certurilor... din familie, dintre prieteni ...si prieten...mancam doar o data pe zi..adica seara sau deloc..si incepusem sa vomit si sa nu ma mai simt bine deloc..am fost la un medic si am fost internata "de urgentza" pt un tratament..iar medicul imi spusese k dak mai stateam mult asa putem sa fac cancer la stomac sau mai stiu eu ce...am stat 2 saptamani internata..nu stiu ce a fost cu mine in acea perioada..dar..eu sunt o fire mai melancolica...pun totul la suflet desi totzi imi spun sa fiu mai dura...sa nu mai dau importantza lucrurilor marunte...dar nu pot :( ... si acum am inceput sa mananc de 2 ori pe zi..e putin mai bine :) , dar knd sunt suparata iar nu mananc si tot asa :(...tata mi'a spus o vb... "orice ar fi sa nu ma supar pe mancare" ... caci e f grav :( fetelor avetzi grija de voi si credetzi'ma ca toate suntem frumoase asa cum suntem >:D< :) :* fiecare e frumoasa in felul ei si fiecare este deosebita fatza de alte fete :) ..fiecare are cate cv unic si suntem frumoaaase :X >:D< ;) eu v'am poopat fetelor :* si avetzi grija de voi :*:*:*
ma numesc raluca am 22 de ani si sunt foarte obsedata de corpul meu .anul trecut mancam doar o data pe zi si intr o luna de zile ma slabit 7 kg,iar dupa aceea timp de o luna am unceput sa vomnit tot ce mancam.ce pot sa fac?
mia plakut foarte mult articolul ,avem ce sa invatam
Am 19 ani, 188 cm inaltime si 87 de kg. Care e greutatea mea ideala ? Ca vreau sa slabesc si vreau un remediu...niste alimente care ard grasimile. Am pus ceva burta si nu`mi place. Am pofta de mancare. Va multumesc !!infernal2xxx@yahoo.com
Buna... mama mea are 39 de ani si are 58 de kg ...inainte cand eam eu mai mica arata foarte bine asta era acum 5-6 ani ... dar pe timp a slabit...s-a dus si la doctor dar nu ia zs ca are vreo boala...inainte nu avea chiar deloc pofta de mancare ca sa zici ca daia nu se ingrasa dar acum mananca foarte bine si cu pofta dar nu se vede niciun rezultat...poate avea anorexie sau bulimie???Intr-o zi cand a plecat de la servici a lesinat pe strada...apropo poate sa slabeasca de la stres? pt ca ea se stresa foarte mult si inca se streseaza...va rog ajutatima macar cu un sfat...puteti sa ma contactati pe e-mail: punk_pyssy@yahoo.com Va multumesc!
Acum de cateva saptamni nu am mai mancat foarte mult si am devenit destul de slaba,iar acum toata lumea zice ca sunt urata,dar eu nu voiam decat sa arat mai bine.Ce as putea sa fac,deoarece acum nu mai am nici pofte de mancare?
am incercat de toate.dak stie cineva sa-mi spunacum sa vomit dupa ce am mancat?
doar niste oameni nebuni ar putea face asta stiind atat timp consecintele. Eu una ma gandesc sa devin anorexica doar pt. a slabi desi stiu ce ma asteapta, dar nu as lasa k acest lucru sa se agraveze.
oare cum e sa fi anorexic? ma gandesc sa devin pt a slabi
Eu sufar de bulimie si abia cind am constientizat ca m-am imbolnavit de pancreatita din aceasta cauza, care e o boala incurabila, as vrea sa dau un sfat altora: chiar daca aveti kg in plus scapati de ele prin alte metode ca sa nu regretati mai tirziu...
Am 19 ani, 49kg si 1.70. Mananc foarte putin si imi este frica sa nu sufar de anorexie.
Parere mea este urmatoarea: in proportie de 99% sunteti fete care au probleme. Ar fii bine sa va ganditi mai intai nu la frumusete, ci la sanatate pentru ca este foarte naspa sa ajungi pe un pat de spital, iar in alta ordine de idei, exista varianta sa fiu si eu anoxeric, pe fond psihologic... Dar vroiam sa stiu mai multe despre asta si am cautat pe net si inca mai caut anumite lucruri pentru a-mi salva viata si nu frumusetea sau barbatia. SANATATEA ESTE PE PRIMUL LOC, asa ca ganditi-va bine cum sa va rezolvati problemele, sa nu ajungeti in spital pentru ca este foarte rau in spital. Sanatate Multa!
Adevarul este ca nu ma pot accepta... am corpul tip para... adica subtire in talie, sani nu rea mari si solduri imense si un fund mare.:| vreau neaparat sa slabesc... am 1.65-1.70 si 52 kg:| daca la 15 ani am 52 kg la 30 cum o sa arat?:| ca naiba?:|
Buna! Parerea mea este ca aratati foarte bine pt inaltimea ta, poate chiar sub limita. Eu te sfatuiesc sa vb cu parintii tai, sunt convinsa ca asa vei rezolva prb!
Buna. Imi e teama sa nu fiu anorexica. INTOTDEUNA mi se pare ca sunt foarte grasa am 1.65 si 48 kg si incerc sa sar peste mese desi stiu ca nu e bn... daca manaca ceva ma fortez sa vars akum... a devenit ca o obojnuinta cand ma duk pe strada mi se pare ca sunt enorm de grasa in comparatie cu altele... cred ca am picioare foarte grase fak mult sport si manak putin dar tot grasa ma vad. Ma simt tot obosita si cateodata nu imi vine sa ies afara din casa deoarece cre ca sunt grasa.Parinti mei nu stiu acest lucru deoarece l-am ascuns pana akum .. Oare e inceput de anorexie? Si daca e asa ce as putea face? Ajutati-ma va rog makar cu un sfat cu o parere.
Am citit ca anorexia apare in primul rand la persoanele care duc lipsa de afectiune,astfel ajung la intrebarea mea:au nevoie de sprijin familial???????
Eu cred ca nu se poate ajunge la anorexie dintr-atata lucru:| Adica si eu incerc sa mananc putin in ultimul timp deoarece am niste solduri foare late si multa grasime pe el si am prins si ceva burtica. Zilele acestea m-a durut stomacul si imi era rau daca mancam, dar usor mi-am revenit, dar a revenit si un kilogram pe mine:| Am 1.69 m si 52 kg:| Talia o am foarte subtire, dar de la solduri pana la coapse:-& groaznic:) Cum pot slabi fara sa devin anorexica?:-/
Acum 5 ani si eu am aflat ca am anorexie din cauza ca nu mancam si ma consumam foarte mult. Acum am 20 de ani si am 44 de kg dar sunt si scunda 1,60. mie imi place cum arat dar multa lume imi spune ca sunt foarte slaba :(( , oricat as incerca nu reusesc sa ma ingras.
Am avut 76 kg si in 2 luni am slabit 21 kg, acum am 55kg si 173cm. De o jumate de an ma mentin, dar am totusi o problema: mananc putin si dietetic, iar cand mananc ceva "mai interzis" ma munstra constinta si ma fortez sa vomit, dupa care sunt fericita. E ciudat,dar nu as mai suporta sa ma ingras. ps: ma cantaresc zilnic de 3-4 ori de aproape un an, oriunde merg imi i-au cantarul cu mine, prietenii ma fac nebuna, oare chiar sunt?
sunt anorexica si sunt constienta de asta..dar imi place.ador cum mi se vad oasele dar am totusi niste picioare f grase...mananc f putin cu scopul de a slabi pt ca ma simt grasa cand ma uit in oglinda...ma refer la picioare...multi "prieteni" nu au vrut sa ma intelegeaga, sau certat cu mn si o preferat sa plece de langa mine......poate ca am o problema dar nu stiu ce sa spun legat de aceasta "problema"
Parerea mea este ca cei care au probleme cu aceasta boala sa se vindece sa nu se lase batuti si sa creada in ei pentru ca isi vor reveni cu timpul!!!
Cred ca sunt anorexica... cum ma pot trata? Nu vreau sa mai stie nimeni...
naaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaspa
E foarte interesant k ati deschis un subiect despre anorexie... probabil e ca eu sufar de asa ceva din pacate. Am 16 ani si am 45 kg si 1,64 cam asa, inainte sa intru la liceu aveam aproape 60 de kg de atunci am slabit foarte mult, nu mancam deloc si faceam mult sport... nu credeam vreodata ca o sa ajung la 45 dar acum cand am atata tot ma uit in oglinda si imi vine sa mi dau cu pumnii in picioare poate poate mai dau jos din ele... nu stiu cum sa scap din asta. Ma cantaresc si ma uit in oglinda de "n" ori pe zi... va multumesc
Nu am probleme cu greutatea, nu sunt grasa dar mereu dupa ce mananc imi vine sa vars... si ma gandeam daca nu cumva sunt anorexica. As vrea sa aflu... multumesc.
Trec si eu prin asemnea faze, ma uit in oglinda si ma vad grasa, desi am slabit foarte mult pentru ca ma abtin de la mancare, numar caloriile si depun efort fizic sau imi doresc sa fiu slaba ca un model. Am ajuns sa ma abtin si de la masa principala. Am probleme cu stomacul de mica, am gastrita cronica. Cand sunt nervoasa nu mananc deloc, deoarece mi se face rau... si sunt nervoasa tot timpul. Am doar 18 ani si nu stiu ce sa fac. Va multumesc
am si eu unele simtome care sunt la anorexice....dar nu am IMC-ul sub 18....am 1.75 inaltime si 65 kg....eu una zik k's grasa...imi e frik sa ma urc pe cantar....si de putinele ori knd ma urc...m se pare k am o tona si sunt suparata si nervoasa toata ziua....mi se pare k toti se uita la mine k la "ultimul om"....akum am inceput si sa vomit ceea ce mananc mai ales ce mananc cu pofta....oricat de putin as manca.....ajutati-ma si p me sa trec peste asta....
ptr cele kre se cred grase ... uitati-va mai des la concursuri de frumusete :d
Posteaza comentariu