Probleme avem cu toţii. Fie că e vorba de faptul că nu îţi iese bugetul, că ai un şef cu care nu te împaci sau sublaterni care te dezamăgesc, un partener la aşteptările căruia nu te ridici sau că nu te descurci cu viaţa de zi cu zi, cineva drag a plecat din viaţa ta şi nu ştii cum să reacţionezi.
Şi la probleme, ca la orice ni se întâmplă, reacţionăm, adică schimbarea din mediu aduce o schimbare şi în noi: simţim ceva, gândim ceva şi reacţionăm cum ştim şi cum suntem obişnuiţi. Cu cât suntem mai echilibraţi interior, cu atât ne este mai uşor să acceptăm aceste probleme ca parte din viaţă şi să încercăm să le facem faţă, în ritmul nostru, în felul nostru.
Şi în această perioadă de revenire facem apel la toate resursele pe care le avem sau le putem primi de la ceilalţi.Unul din cele mai la îndemână instrumente este cuvântul: a vorbi despre ceea ce ţi se întâmplă. Aţi observat că unele persoane sunt în stare să vorbească 3 ore despre un incident de 5 minute în timp ce altele nu sunt în stare să vorbească nici 3 minute despre un incident de 5 ore? Asta nu înseamnă nicidecum că unul simte mai puţin decât celălalt. Doar că unul îşi duce în afară emoţiile, gândurile şi concluziile cu privire la eveniment, în timp ce celălalt le duce în interior.
Unul are uşurinţa de a-şi ventila problemele, celălalt nu o are şi nici nu a cultivat-o.
Pentru primul, poate fi mai uşor să depăşească situaţiile de criză, pentru că ştie să ceară ajutor şi atunci are şanse să îl primească.
Riscul este însă că, vorbind prea mult, să îi îndepărteze pe cei din jur şi astfel nevoia sa de a vorbi să nu poată fi satisfăcută.Cei care nu au învăţat să vorbească despre problemele lor riscă să le ducă cu ei mai mult timp; tăcerea îi împiedică să comunice, să împărtăşească, să primească empatie şi suport. Şi acest lucru îi poate eroda în interior, căci duc singuri întreaga povară.
Am uneori clienţi care se miră cât de mult pot vorbi, pentru că nu au fost niciodată obişnuiţi să facă acest lucru.
Învăţând să vorbească, învaţă şi beneficiul acestui lucru.Dacă simţi că nu ai cui să împărtăşeşti ceea ce simţi, un jurnal poate fi oricând o soluţie la îndemână. E un loc al tău, în care te poţi dezvălui. Şi sfaturile pot veni tot de la tine, ca revelaţii a gândurilor exprimate în jurnal. Persoana care ascultă poţi deveni tot tu. Important este să înveţi să accepţi ce simţi, să exprimi şi să înţelegi.
Posteaza comentariu