Ohhh... prima intalnire... primele clipe impreuna... multe dintre noi isi amintesc acele momente cu drag si, de cele mai multe ori, isi doresc sa le retraiasca. Primii fiori, primele atingeri timide si poate un sarut stangaci - cine nu si-ar dori sa reinvie aceste trairi?
Dar oare toate relatiile de dragoste incep cu dreptul? Ana ma contrazice vehement: "Nuuu! Nici pe departe! Eu si Bogdan am inceput 'apropierea' foarte ciudat. Nici nu il puteam suporta. Tocmai incheiasem o relatie in care am simtit mai multa suferinta decat fericire si inca il mai iubeam pe respectivul. Pe Bogdan il stiam din facultate, dar nu a prezentat niciodata vreun interes pentru mine. Parca ma sufocam in prezenta lui.
Imi amintesc faptul ca ma comportam cu el foarte urat si il respingeam mereu, dar el nu s-a clintit nicio secunda si nu a renuntat nicio clipa la mine. Si acum, dupa patru ani de relatie, inca il mai intreb cum m-a putut suporta atat timp, pentru ca situatia asta a durat aproape jumatate de an. 'Te-am iubit din prima clipa si am avut rabdare sa realizezi si tu asta si sa inveti sa ma iubesti' - acesta este raspunsul lui". Acum, Ana nu regreta nicio clipa faptul ca Bogdan a fost mai insistent si nu a renuntat nicio clipa la ea.
"Il iubesc mult, cum nu am iubit pe nimeni niciodata si imi doresc sa ramana asa situatia, pentru ca, intr-adevar este omul care ma face fericita. Chiar daca am inceput relatia cu stangul, acest lucru a fost un atu pentru noi, iar acum ne bucuram din plin de el".
Roxana spune ca era genul de persoana ca credea in dragoste "din prima": visa sa se indragosteasca nebuneste la prima vedere, iar sentimentul sa dureze o vesnicie: "Stii genul acela de relatii care incep cu o privire, se continua cu o cafea si poate cu privitul unui apus de soare la malul marii? Ei, la genul acesta de inceput de relatie am visat mult timp si chiar am refuzat sa ma implic in relatii pentru ca dragostea nu aparea ca la 'carte'". Insa, Roxana si-a dat seama ca dragostea nu trebuie sa se infiripe neaparat asa, marturie sta modul in care l-a cunoscut pe Dan.
© Copyright:
Relatii fericite incepute cu stangul
Ohhh... prima intalnire... primele clipe impreuna... multe dintre noi isi amintesc acele momente cu drag si, de cele mai multe ori, isi doresc sa le retraiasca. Primii fiori, primele atingeri timide si poate un sarut stangaci - cine nu si-ar dori sa reinvie aceste trairi?
Comentarii (6)
nu cred! eu sunt impreuna cu mihai de 4 ani nu au fost niste ani frumosi dar nici urati! de ce nu putem sa ne despartim am incercat de foarte multe ori dar de fiecare data ne-am impacat!si nu cred nici in iubire iar gelozia dintre noi este foarte mare!!!!
Ne stim de 5- 6 ani knd aveam obiceiul sa-mi vizitez verisoara..Acolo l'am intalnit,a vrut sa fie cu mine,dar eu nu !..Dupa 3 ani,am dat iarasi unul peste celalalt si ceva,dar nu stiu ce..m'a facut sa prind drag de el din ce in ce mai mult de el..Pe 23 facem 2 ani si 2 luni de cand suntem impreuna si il iubesc cum n'am mai iubit pe nimeni !
Da este adevarat,multe relatii pot incepe cu stangul si se pot concluziona cu iubire de o viata...asta astept si eu .:P Mi-am cunoscul actualul iubit la lucru...era un colaborator.Prima reactie pe care am avut-o a fost de uimire(mi s-a parut cel mai frumos si sexy barbat din lume) Asta se intampla acum 3 ani.In perioada respectiva eram logodita si deci nu am incercat nimic,nu eram interesata de el dar asta nu inseamna ca nu l-am observat.Dupa aceasta intalnire scurta dar marcant am lucrat impreuna fara “evenimente”,asta pana cand am rupt logodna. Cred din dorinta de razbunare am facut “o nebunie” ptr care nu imi pare rau acum:l-am invitat la o cafea. A urmat prima incercare de a a fi impreuna,scurta e drept (o saptaman) dar interesant.La un an dupa prima despartire (desi in acel timp vorbeam pe mess si la telefon ca prieteni) am avut a doua incercare care si ea a esuat ca o balena derutata pe o plaja pustie,dupa 3 luni.Atunci era indragostit si a durut foarte mult.Cu greu am reusit sa intram din nou in contact dar tot ca amici(eu putin cam acida in vorbe si comportament trebuie sa recunosc).Acum ,dupa alt an , incercarea numarul 3 care tine deja de mai bine de jumatate de an incercam sa facem lucrurile sa mearga.Cu pasi mici si sfiosi din partea mea ,si cu mult tutun si cafea din partea lui incercam sa construim o relatie de lunga durata-nu lipsita de evenimente si certuri si suferinte-dar ne-am schimbat si am realizat ca ne iubim si ne dorim mai mult unul de la altul si de la viata.Am invatat impreuna sa trecem peste orgolii(inca lucrez la asta:P)si sa nu mai fim egoisti….ca intr-o relatie nu este numai unul si ca e nevoie de comunicare (lucru care ne e la amandoi foarte greu-amandoi fiind introvertiti).
Am asteptat multi ani sa se produca o minune in viata mea...sa apara si Fat Frumosul meu...la care multe dintre noi trebuie sa recunoastem ca, poate fara sa vrem, inca mai visam. Si asa...in asteptarea lui....am cunoscut un baiat care nu aduce cu partenerul viselor mele, dar cu care, surprinzator, ma simt foarte bine si echilibrata. Simt ca ma completeaza si ma sprijina. Mi-a umplut golul din suflet si ma simt impacata. Acum....stau si ma gandesc ..oare nu am vista eu atata timp la o iluzie, oare nu am pierdut atata timp asteptand un barbat care nici macar nu exista decat in imaginatia mea? Am inceput sa vad lucrurile cu alti ochi acum, cu mai multa maturitate si cred ca asta i-o datorez si lui. Pana acum nu as fi acordat nici o sansa acestui gen de barbat, fiindca eram sigura ca nu mi se potriveste, dar se pare ca m-am inselat si ca abia acum imi dau seama ce este potrivit pentru mine. Din momentul in care am decis sa fim impreuna, am lasat toate fantasmele mele cu printi si m-am ancorat in realitate, realitatea unei relatii palpabile, in care ne dorim amandoi sa cladim ceva frumos. Cum ai spus si in articol...pentru dragoste trebuie sa lupti, trebuie sa o construiesti, incet si sigur si sa aiba o temelie foarte puternica pentru a rezista in timp.
si eu pot sa spun ca mi-am inceput relatia cu stg. Eram la liceu cand am inceput sa ne impreitenim, el terminase deja liceul. Ne intelegeam f bine, chiar f bine, pana cand intr-o zi(eram in vacanta de iarna), m-a luat in brate.Eram atat de fastacita deoarece nici nu stiam ca ma place, ne intelegeam bine dar ca amici. Ei bien, nu am vrut sa-l mai vad zilele ce au urmat... M-a sunat de revelion sa ma cheme afara, dar i-am spus raspicat ca nu.... prostia mea...Am inceput sa ne intelegem din nou bine.. si de pasti am inceput sa fim impreuna. Dar dupa om luna ne-am distantat(el mai mult) am suferit enorm.. In fine dupa 2 ani am inceput sa ne apropiem dar si de data asta fara succes... a plecat in strainatate...dupa un an a revenit in tara si intr-o seara cand eram afara am inceput sa stam de vb a doua zi am inceput sa fim impreuna de atunci suntem impreuna si ma face fooarte fericita il iubesc enorm
faptul ca greutatea obstacolelor indulcesc victoria, este intr-adevar o lectie de viata ce ar trebui "predata" si "invatata" cat mai devreme. fie ca este vorba despre bani, cariera, dragoste sau prieteni.
Posteaza comentariu