Am convenit sa mergem cu rolele, iar dupa, sa vedem niste stele". "Si am iesit cu rolele si i-am rupt mana", continua Ionut, iar Iulia izbucneste in ras: "Da! La prima nostra intalnire, mi-a rupt mana! Iti vine sa crezi? Asa ne place sa radeam de vreo trei ani incoace. Tinandu-ne de mana, am coborat impreuna o panta, m-am dezechilibrat si am cazut, eu mai rau decat el.Pana la urma, tot am vazut stelele, iar de atunci le vedem impreuna de fiecare data. Tot raul a fost spre bine, chiar daca relatia noastra a inceput atat de prost", conchide Iulia.
La Crina, povestea este una diferita, trista, dar in cele din urma s-a dovedit a fi una fercita. L-a intalnit pe Lucian intr-un moment in care fericirea era un cuvant pe care il putea rosti cu foarte mare greutate... isi pierduse orice urma de speranta ca va putea fi vreodata implinita. Lucian a aparut in viata ei intr-un moment in care isi dorea, mai mult ca oricand, stabiliatea si sa se simta iubita... si s-a simtit pentru o scurta perioada.
"Pana mi-a spus ca este confuz in sentimente si nu stie daca isi doreste o relatie serioasa. 'In viata, lupt pentru orice, mai putin pentru dragoste, pentru ca este singurul lucru pe care il astept sa vina, pur si simplu', acestea au fost cuvintele lui. Am preferat sa pun capat relatiei, pentru ca deja era mult prea mult pentru mine si ajunsesem sa ma simt ca un magnet care atrage barbati care nu fac decat sa ma raneasca.
La momentul respectiv, l-am privit ca pe un las, care asteapta ca dragostea sa vina din cer, fara ca el sa clinteasca un deget. Dar i-am dat o oarecare dreptate. M-am gandit ca s-a speriat de o eventuala relatie si poate totul se petrecuse prea rapid. Nu a durat foarte mult timp si a reusit sa isi dea seama ca sunt persoana care nu l-as putea rani niciodata si care il va iubit neconditionat, fara sa clinteasca", marturiseste Crina.
"Mi-am dat seama ca merita sa lupti pentru dragoste, oricat de greu ar fi si oricate piedici ai avea de infruntat. Nimic nu te poate implini daca nu lupti, iar cand vine vorba despre dragoste, cu atat mai mult. Singurul lucru de care imi pare cel mai rau e ca nu mi-am dat seama mai devreme ca aceasta femeie de langa mine este cea care merita iubita", concluzioneza Lucian.
Prin acest articol nu am incercat sa inchin o oda iubirii sau relatiilor fericite, ci sa ofer cateva marturii a unor intamplari fericite, care nu incep tocmai bine. Pana la urma, speranta nu moare niciodata, mai ales daca lupti si crezi in ea.
Comentarii (6)
nu cred! eu sunt impreuna cu mihai de 4 ani nu au fost niste ani frumosi dar nici urati! de ce nu putem sa ne despartim am incercat de foarte multe ori dar de fiecare data ne-am impacat!si nu cred nici in iubire iar gelozia dintre noi este foarte mare!!!!
Ne stim de 5- 6 ani knd aveam obiceiul sa-mi vizitez verisoara..Acolo l'am intalnit,a vrut sa fie cu mine,dar eu nu !..Dupa 3 ani,am dat iarasi unul peste celalalt si ceva,dar nu stiu ce..m'a facut sa prind drag de el din ce in ce mai mult de el..Pe 23 facem 2 ani si 2 luni de cand suntem impreuna si il iubesc cum n'am mai iubit pe nimeni !
Da este adevarat,multe relatii pot incepe cu stangul si se pot concluziona cu iubire de o viata...asta astept si eu .:P Mi-am cunoscul actualul iubit la lucru...era un colaborator.Prima reactie pe care am avut-o a fost de uimire(mi s-a parut cel mai frumos si sexy barbat din lume) Asta se intampla acum 3 ani.In perioada respectiva eram logodita si deci nu am incercat nimic,nu eram interesata de el dar asta nu inseamna ca nu l-am observat.Dupa aceasta intalnire scurta dar marcant am lucrat impreuna fara “evenimente”,asta pana cand am rupt logodna. Cred din dorinta de razbunare am facut “o nebunie” ptr care nu imi pare rau acum:l-am invitat la o cafea. A urmat prima incercare de a a fi impreuna,scurta e drept (o saptaman) dar interesant.La un an dupa prima despartire (desi in acel timp vorbeam pe mess si la telefon ca prieteni) am avut a doua incercare care si ea a esuat ca o balena derutata pe o plaja pustie,dupa 3 luni.Atunci era indragostit si a durut foarte mult.Cu greu am reusit sa intram din nou in contact dar tot ca amici(eu putin cam acida in vorbe si comportament trebuie sa recunosc).Acum ,dupa alt an , incercarea numarul 3 care tine deja de mai bine de jumatate de an incercam sa facem lucrurile sa mearga.Cu pasi mici si sfiosi din partea mea ,si cu mult tutun si cafea din partea lui incercam sa construim o relatie de lunga durata-nu lipsita de evenimente si certuri si suferinte-dar ne-am schimbat si am realizat ca ne iubim si ne dorim mai mult unul de la altul si de la viata.Am invatat impreuna sa trecem peste orgolii(inca lucrez la asta:P)si sa nu mai fim egoisti….ca intr-o relatie nu este numai unul si ca e nevoie de comunicare (lucru care ne e la amandoi foarte greu-amandoi fiind introvertiti).
Am asteptat multi ani sa se produca o minune in viata mea...sa apara si Fat Frumosul meu...la care multe dintre noi trebuie sa recunoastem ca, poate fara sa vrem, inca mai visam. Si asa...in asteptarea lui....am cunoscut un baiat care nu aduce cu partenerul viselor mele, dar cu care, surprinzator, ma simt foarte bine si echilibrata. Simt ca ma completeaza si ma sprijina. Mi-a umplut golul din suflet si ma simt impacata. Acum....stau si ma gandesc ..oare nu am vista eu atata timp la o iluzie, oare nu am pierdut atata timp asteptand un barbat care nici macar nu exista decat in imaginatia mea? Am inceput sa vad lucrurile cu alti ochi acum, cu mai multa maturitate si cred ca asta i-o datorez si lui. Pana acum nu as fi acordat nici o sansa acestui gen de barbat, fiindca eram sigura ca nu mi se potriveste, dar se pare ca m-am inselat si ca abia acum imi dau seama ce este potrivit pentru mine. Din momentul in care am decis sa fim impreuna, am lasat toate fantasmele mele cu printi si m-am ancorat in realitate, realitatea unei relatii palpabile, in care ne dorim amandoi sa cladim ceva frumos. Cum ai spus si in articol...pentru dragoste trebuie sa lupti, trebuie sa o construiesti, incet si sigur si sa aiba o temelie foarte puternica pentru a rezista in timp.
si eu pot sa spun ca mi-am inceput relatia cu stg. Eram la liceu cand am inceput sa ne impreitenim, el terminase deja liceul. Ne intelegeam f bine, chiar f bine, pana cand intr-o zi(eram in vacanta de iarna), m-a luat in brate.Eram atat de fastacita deoarece nici nu stiam ca ma place, ne intelegeam bine dar ca amici. Ei bien, nu am vrut sa-l mai vad zilele ce au urmat... M-a sunat de revelion sa ma cheme afara, dar i-am spus raspicat ca nu.... prostia mea...Am inceput sa ne intelegem din nou bine.. si de pasti am inceput sa fim impreuna. Dar dupa om luna ne-am distantat(el mai mult) am suferit enorm.. In fine dupa 2 ani am inceput sa ne apropiem dar si de data asta fara succes... a plecat in strainatate...dupa un an a revenit in tara si intr-o seara cand eram afara am inceput sa stam de vb a doua zi am inceput sa fim impreuna de atunci suntem impreuna si ma face fooarte fericita il iubesc enorm
faptul ca greutatea obstacolelor indulcesc victoria, este intr-adevar o lectie de viata ce ar trebui "predata" si "invatata" cat mai devreme. fie ca este vorba despre bani, cariera, dragoste sau prieteni.
Posteaza comentariu