"Prima oara l-am vazut intr-un club pe care in frecventam. Mi-a placut de el inca de la prima vedere, dar nu atat de mult incat sa ma indragostesc. L-am mai vazut de cateva ori, iar la un moment dat mi-am facut curaj si l-am invitat la dans. Nu as fi facut niciodata un astfel de gest, asta pentru ca nu imi sta in fire". Roxana nici acum nu reuseste sa isi dea seama cum de a avut "taria" sa reactioneze in acest mod. Era ferm convinsa ca si lui ii place de ea, insa nu a fost chiar asa: "Nu mi-a oferit nici cea mai mica atentie, mi-a refuzat invitatia la dans si m-a ignorat in modul cel mai dureros posibil. In loc sa ma resemnez si sa nu imi doresc sa mai vreau sa mai am de a face cu el, am devenit tot mai interesata de persoana lui.
I-am aflat adresa de mess si am inceput sa comunicam, fara sa stie cine sunt. Acest joc a durat vreo trei luni, iar dupa, ne-am intalnit si ne-am amuzat de faza petrecuta in club". Dan si Roxana s-au indragostit unul de celalalt, chiar daca totul a inceput cu un refuz, care putea sa fie sfarsitul inceputului unei relatii fericite de doi ani.
"Eu nu am fost niciodata genul care sa lupt atunci cand venea vorba despre dragoste, asteptam sa se intample. Am invatat ca dragoste nu 'vine', pur si simplu, trebuie sa lupti pentru ea. O relatie nu se intampla 'pur si simplu', pentru ca de aia este relatie, trebuie sa muncesti pentru ea sa o faci sa mearga, fara a forta lucrurile, cu grija... Ma bucur ca am renuntat la ideile mele in ceea ce priveste modul in care speram sa imi gasesc dragostea. Am invatat ca asteptarea nu iti aduce dragostea mult visata, ci iti prelungeste agonia", spune Dan.
Iulia imi povesteste de prima intalnire cu iubitul ei, Ionut, si este mai mult decat amuzata, desi intamplarea poate fi privita ca fiind una usor tragica. Pe scurt: s-au cunoscut la mare, el i-a spus ca e draguta, ea i-a spus ca nu are chef de vorba; dupa cateva minute, el a revenit, a intrebat-o cum o cheama, ea l-a mintit, spunand un nume la intamplare, nume care era, culmea, al fostei lui prietene; pana la urma au intrat in vorba si au discutat despre Mos Craciun (era luna mai, dar asta nu a contat), el i-a spus ca are bradul impodobit si acum, iar ea chiar l-a crezut. "Era nebun, plin de viata - cred ca asta m-a facut sa comunic usor cu el", se amuza Iulia.
Iulia si Ionut au schimbat numere de de telefon, dar ea nu s-a gandit nicio clipa ca ar vrea sa se mai vada vreodata cu el. "De ceva timp iesisem dintr-o relatie 'toxica' si nu mai aveam nici macar puterea sa ma gandesc la o eventuala poveste de dragoste", isi aminteste ea. "Dupa cateva zile, m-a sunat, iar dupa alte cateva zile de 'tatonari' am iesit la prima noastra intalnire.
Comentarii (6)
nu cred! eu sunt impreuna cu mihai de 4 ani nu au fost niste ani frumosi dar nici urati! de ce nu putem sa ne despartim am incercat de foarte multe ori dar de fiecare data ne-am impacat!si nu cred nici in iubire iar gelozia dintre noi este foarte mare!!!!
Ne stim de 5- 6 ani knd aveam obiceiul sa-mi vizitez verisoara..Acolo l'am intalnit,a vrut sa fie cu mine,dar eu nu !..Dupa 3 ani,am dat iarasi unul peste celalalt si ceva,dar nu stiu ce..m'a facut sa prind drag de el din ce in ce mai mult de el..Pe 23 facem 2 ani si 2 luni de cand suntem impreuna si il iubesc cum n'am mai iubit pe nimeni !
Da este adevarat,multe relatii pot incepe cu stangul si se pot concluziona cu iubire de o viata...asta astept si eu .:P Mi-am cunoscul actualul iubit la lucru...era un colaborator.Prima reactie pe care am avut-o a fost de uimire(mi s-a parut cel mai frumos si sexy barbat din lume) Asta se intampla acum 3 ani.In perioada respectiva eram logodita si deci nu am incercat nimic,nu eram interesata de el dar asta nu inseamna ca nu l-am observat.Dupa aceasta intalnire scurta dar marcant am lucrat impreuna fara “evenimente”,asta pana cand am rupt logodna. Cred din dorinta de razbunare am facut “o nebunie” ptr care nu imi pare rau acum:l-am invitat la o cafea. A urmat prima incercare de a a fi impreuna,scurta e drept (o saptaman) dar interesant.La un an dupa prima despartire (desi in acel timp vorbeam pe mess si la telefon ca prieteni) am avut a doua incercare care si ea a esuat ca o balena derutata pe o plaja pustie,dupa 3 luni.Atunci era indragostit si a durut foarte mult.Cu greu am reusit sa intram din nou in contact dar tot ca amici(eu putin cam acida in vorbe si comportament trebuie sa recunosc).Acum ,dupa alt an , incercarea numarul 3 care tine deja de mai bine de jumatate de an incercam sa facem lucrurile sa mearga.Cu pasi mici si sfiosi din partea mea ,si cu mult tutun si cafea din partea lui incercam sa construim o relatie de lunga durata-nu lipsita de evenimente si certuri si suferinte-dar ne-am schimbat si am realizat ca ne iubim si ne dorim mai mult unul de la altul si de la viata.Am invatat impreuna sa trecem peste orgolii(inca lucrez la asta:P)si sa nu mai fim egoisti….ca intr-o relatie nu este numai unul si ca e nevoie de comunicare (lucru care ne e la amandoi foarte greu-amandoi fiind introvertiti).
Am asteptat multi ani sa se produca o minune in viata mea...sa apara si Fat Frumosul meu...la care multe dintre noi trebuie sa recunoastem ca, poate fara sa vrem, inca mai visam. Si asa...in asteptarea lui....am cunoscut un baiat care nu aduce cu partenerul viselor mele, dar cu care, surprinzator, ma simt foarte bine si echilibrata. Simt ca ma completeaza si ma sprijina. Mi-a umplut golul din suflet si ma simt impacata. Acum....stau si ma gandesc ..oare nu am vista eu atata timp la o iluzie, oare nu am pierdut atata timp asteptand un barbat care nici macar nu exista decat in imaginatia mea? Am inceput sa vad lucrurile cu alti ochi acum, cu mai multa maturitate si cred ca asta i-o datorez si lui. Pana acum nu as fi acordat nici o sansa acestui gen de barbat, fiindca eram sigura ca nu mi se potriveste, dar se pare ca m-am inselat si ca abia acum imi dau seama ce este potrivit pentru mine. Din momentul in care am decis sa fim impreuna, am lasat toate fantasmele mele cu printi si m-am ancorat in realitate, realitatea unei relatii palpabile, in care ne dorim amandoi sa cladim ceva frumos. Cum ai spus si in articol...pentru dragoste trebuie sa lupti, trebuie sa o construiesti, incet si sigur si sa aiba o temelie foarte puternica pentru a rezista in timp.
si eu pot sa spun ca mi-am inceput relatia cu stg. Eram la liceu cand am inceput sa ne impreitenim, el terminase deja liceul. Ne intelegeam f bine, chiar f bine, pana cand intr-o zi(eram in vacanta de iarna), m-a luat in brate.Eram atat de fastacita deoarece nici nu stiam ca ma place, ne intelegeam bine dar ca amici. Ei bien, nu am vrut sa-l mai vad zilele ce au urmat... M-a sunat de revelion sa ma cheme afara, dar i-am spus raspicat ca nu.... prostia mea...Am inceput sa ne intelegem din nou bine.. si de pasti am inceput sa fim impreuna. Dar dupa om luna ne-am distantat(el mai mult) am suferit enorm.. In fine dupa 2 ani am inceput sa ne apropiem dar si de data asta fara succes... a plecat in strainatate...dupa un an a revenit in tara si intr-o seara cand eram afara am inceput sa stam de vb a doua zi am inceput sa fim impreuna de atunci suntem impreuna si ma face fooarte fericita il iubesc enorm
faptul ca greutatea obstacolelor indulcesc victoria, este intr-adevar o lectie de viata ce ar trebui "predata" si "invatata" cat mai devreme. fie ca este vorba despre bani, cariera, dragoste sau prieteni.
Posteaza comentariu