Pentru modalitatea de raspuns, va rog sa cititi recomandarile de la finalul articolului. O tema importanta este cea a despartirii si a suferintei dupa despartire. Sa analizam un e-mail pe aceasta tema.
Buna ziua!
Am 25 de ani si sunt extrem de trista pentru ca nu mai stiu ce vreau si ce trebuie sa fac. Sunt intr-o perioada postrelatie de vreo doua luni. Am locuit impreuna, am plecat de acolo, mi-am schimbat serviciul, am incercat sa imi refac partea sufleteasca alaturi de alte persoane... se pare ca nu mai pot sa ma indragostesc de nimeni... cred ca este o stare de moment, dar chiar si asa... ma simt golita pe dinauntru si nu mai vreau nimic... poate doar pe el inapoi, dar el este implicat intr-o alta relatie si se simte excelent.
Claudiu Ganciu, psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
La 25 de ani, intr-o perioada post-relatie - altfel spus, a fi singura, a fi fara un partener. Avem aici o tema generala, pe care am tot intalnit-o de-a lungul timpului, in diferite forme, astfel incat eu cred ca merita un raspuns in ciuda stilului sintetic sau, poate, tocmai datorita lui, pentru ca explica foarte simplu stari care apar complicat altor persoane. Ii multumesc autoarei pentru mail.
Sa vedem ce anume transmite protagonista:
- Este trista
- Nu stie ce vrea
- Nu stie ce trebuie sa faca
- A incercat sa-si refaca viata alaturi de alte persoane
- Nu mai poate sa se indragosteasca de nimeni
- Crede ca este o stare de moment
- Se simte goala pe dinauntru
Il doreste pe el inapoi, dar el este cu altcineva. Ce si-ar dori cu adevarat este ceva ce nu poate sa aiba. O dorinta si un "el" care nu vrea sa fie cu ea. Dorinta de "el si ea", de un "noi" anume.
Fiecare dintre voi a avut la un moment o dorinta pe care nu si-a putut-o indeplini. Poate la 6 ani, poate la 10 ani sau la 80 de ani. Poate va aduceti aminte si poate va vine in minte un moment de acest tip. Poate ca ca ti-ai dorit papusa din vitrina, poate sa fii cu altcineva decat cel alaturi de care esti acum sau poate ai visat sa iei acasa Arcul de Triumf. Poate ti-ai dorit una sau alta - poate sa fii cu cineva si el nu a vrut dintr-un motiv sau altul. Oricum ar fi exista o dorinta, dorinta spune ceva despre voi.
Aceasta dorinta (o voi numi D) nu s-a indeplinit, dar a ramas in tine ca si dorinta. A nu se indeplini inseamna, aici, a se realiza in lumea exterioara, sociala, in afara. A ramane in tine inseamna un continut psihologic - ceva concret, ceva existent. Campul tau psihologic este ocupat de D. Faptul ca el este activ produce un disconfort. Te poti preface ca D nu exista si atunci sa continui sa fii asa cum esti deja, sa te prefaci. Dar faptul ca nu te ocupi de D, nu inseamna in mod automat ca D nu mai este, ci doar ca este lasata intr-un colt si poate aparea atunci cand se asterne linistea.
Mai poti face altceva (se intampla frecvent) si anume, sa negi ca simti D. "Eu? Eu nu simt nimic pentru el, mi-e indiferent", spun aceste persoane, desi non-verbal par a spune altceva. Mai poti compensa cu altceva. Nu am D, dar pot avea un inlocuitor pentru D. Totul ar fi perfect daca D si inlocuitorul ar fi acelasi lucru, dar nu sunt. Daca doresti Arcul de Triumf, nu te poti multumi cu un medalion cu Arcul de Triumf.