"Traiesc cu impresia ca nu am avut orgasm pana acum. Nu stiu care ar fi motivul... sotul meu este cat se poate de atent, nu avem probleme in ceea ce priveste originalul, preludiul, am apelat si la jucarii erotice... Poate fi vorba de un trecut pe care nu il pot uita (o prima experienta dupa care mi-am revenit foarte greu, dar totusi au trecut 5 ani de atunci!).
Acum, cand in sfarsit am partenerul pe care mi l-am dorit intotdeauna si pot vorbi orice cu el, putem face tot ceea ce ne propunem impreuna, ne izbim de aceasta problema... e totul super in pat... dar nu ajung la acel punct culminant care te copleseste si te linisteste in acelasi timp. Pot spune ca am trait o prima experienta cu o femeie. Mi-a placut enorm de mult, am continuat si acum ma pot considera bi, dar totusi nici in astfel de ipostaze nu am acel feeling. Despre ce ar putea fi vorba? O problema hormonala? o problema psihica?"
Atunci cand vorbim de orgasm, vorbim despre o stare aparte, consecinta unei activitati sexuale, indiferent de obiectul si modalitatea in care aceasta functioneaza. Faptul ca un orgasm este obtinut printr-o modalitate sau alta, este din punctul de vedere al psihologiei o chestiune indiferenta. Dar diferitele modalitati de obtinere a unui orgasm sunt asociate in sufletul omului cu diferite trairi psihologice. Spre exemplu, masturbarea este considerata o actiune fireasca, naturala, pe care toata lumea o practica. In acest context ramane o dificultate: dupa un act de masturbare, poate aparea un sentiment de vinovatie - acest sentiment este mult mai daunator decat masturbarea in sine care nu are efect asupra capacitatii de expresie sexuala.
Sentimentul de vinovatie isi urmareste atunci actiunea proprie iar modalitatea lui de actiune este inconstienta. Cum functioneaza sentimentul de vinovatie? Cunoastem cu toti ce se intampla atunci cand un om este vinovat de ceva - este pedepsit. Pedeapsa de cele mai multe ori consta in interzicerea unei actiuni dorite si placute simturilor. Toti parintii utilizeaza cam in acest fel pedeapsa.
Faptul ca cititoarea noastra se considera o persoana bisexuala, nu este o problema in sine. Adevarata problema consta in modul in care este receptionat la nivel afectiv si inconstient acest lucru. Daca temeiul bi-sexualitatii este cu adevarat asumat atunci problema s-ar putea sa fie in alta dimensiune a psihicului. In schimb, in cazul in care aceasta situatie nu este cu adevarat integrata ar putea fi o explicatie pentru simptomul acuzat de cititoarea anonima.
Un alt moment acuzat de cititoare este legat de anumite experiente cu rol traumatizant ce s-au petrecut in viata sa. Acest gen de experienta este important deoarece el determina o impresie puternica. Aceasta impresie este actualizata de fiecare data cand un stimul exterior este asociat cu aceasta impresie. Mecanismul este de acest tip: un afect negativ care genereaza o stare de trauma este alungat din sfera constientului deoarece nu se poate trai conectat la aceasta stare de trauma. Intrebari, sentimente de vinovatie, sentimentul de esec, razbunare, etc. sunt afecte care functioneaza puternic in anumite momente.
In timp, efectul lor se diminueaza insa ele nu dispar ci sunt situate in zone mai greu accesibile, intr-un inconstient. In momentul in care un stimul se asociaza si le scoate la lumina, aceasta scoatere este de cele mai multe ori partiala si constau in mici flash-uri care interfereaza cu situatia. Aceste mici rupturi au o pondere semnificativa. Sa spunem ca o persoana a parcurs experienta unui viol. Viata merge mai departe iar sentimentele par a se estompa. In momentul in care protagonista este pe punctul de a face dragoste, experientele si, mai ales, sentimentele se asociaza si apare refuzul actului sexual desi dorinta exista. Sau protagonistul reuseste sa se implice in actul sexual, dar isi interzice starea de bine.
Aceste situatii se rezolva prin psihoterapie care consta in scoaterea la lumina a sentimentelor respective si se da posibilitatea protagonistului sa le reintegreze. Daca vorbim de cineva care a parcurs un viol, insistenta va consta in evidentierea sentimentelor aferente si in posibilitatea catharsisului. Protagonistului i se permite astfel sa reevalueze starea existenta in acest moment si nevoile sale.
Lucrul cu un eveniment traumatizant este o munca ce se desfasoara in timp, este un proces de durata in care protagonistul se intoarce sistematic la elementul traumatizant. De obicei, elementul traumatizant nu poate fi verbalizat deoarece are o incarcatura afectiva foarte puternica. Faptul de a verbaliza evenimentul si capacitatea de a-l povesti demonstreaza o stare relativa de impacare cu afectele asociate evenimentului. Faptul de a cere unei persoane de a verbaliza un eveniment cu un impact traumatic inainte ca el sa fie disponibil pentru aceasta exprimare este resimtit ca un atac la propria afectivitate si la propria lume interioara.
Aceasta parte iti sugereaza ca problema este exclusiv de factura psihologica si nu este una care apartine medicinii. Absenta starii de orgasm este in primul rand o stare psihologica. Ca urmare cel mai indicat ar fi sa te adresezi unor specialisti care sa cunoasca cel mai bine cazul tau si sa structureze o modalitate de interventie.
Absenta orgasmului in timpul actului sexual este o stare cu care se intalnesc unele femei in unele situatii. Ce pot eu sa-ti spun in acest raspuns este ca exista si situatii in care absenta orgasmului este de asteptat. In acest caz, singura modalitate de interventie consta in trecerea timpului respectiv, intelegerea si acceptarea din partea partenerului. In acest caz, problema absentei orgasmului devine o problema a cuplului si merita tratata ca atare. Insatisfactia sexuala este un produs al ambilor parteneri deoarece se produce prin participarea ambilor. Nevoia de comunicare la nivel profund, in sensul comunicarii trairilor afective este importanta, indiferent daca simptomul se manifesta numai la nivelul unuia sau altuia dintre parteneri. De regula, aceasta situatie se manifesta atunci cand cuplul este la inceput.
Problema absentei orgasmului devine intr-adevar un lucru care ingrijoreaza atunci cand experienta cuplului a crescut si nimic nu pare a justifica simptomul. Atunci cand este vorba despre o relatie sexuala sau o viata sexuala incepute de putin timp absenta orgasmului este relativ de inteles, iar printr-o colaborare cu partenerul sa existe o incercare de constructie, un "impreuna" pe care cuplul sa-l atinga. A atinge starea de orgasm este o stare care se invata.
Daca istoria cuplului este mai veche, atunci problemele legate de tulburarea orgasmica feminina devin mai complexe. Si ca urmare apar cateva intrebari la care nu avem un raspuns din mesajul cititoarei: faptul ca starea de orgasm nu este atinsa nici in timpul utilizarii jucariilor erotice, nici in relatiile sexuale cu un barbat sau o femeie atunci poate este vorba de o incapacitate privind "sexualitatea". Este o premisa psihologica in primul rand.
Interventia de specialitate consta in abordarea pe mai multe directii:
1. ca problema a cuplului, in acest caz este necesara participarea ambilor parteneri (indiferent de sexul lor) si determinarea unei formule de comunicare intre ei. In acest caz de terapie de cuplu se are in vedere depasirea barierelor ce impiedica desfasurarea in bune conditii a actului sexual. Terapia functioneaza repede si vizeaza mai ales momentele cand satisfactia este impiedicata de stari relativ superficiale. Un exemplu este acela al unui cuplu care si-a inceput viata sexuala de 4 luni si in care absenta orgasmului era generata de o stare de tensiune permanenta pe care o resimtea unul dintre parteneri. Prin comunicare verbala si non-verbala, in circa o luna, cuplul a depasit momentul. Factorul principal care a permis aceasta evolutie a fost disponibilitatea partenerului de a se implica si de a participa la sedinte alaturi de celalalt.
2. ca simptom - in acest caz este vorba de tratarea simptomului - absenta orgasmului ca element principal care genereaza stari negative. In aceasta abordare, terapia sexuala consta in structurarea unui program de lucru prin care femeia invata sa-si permita orgasmul. Este un program in trepte care pleaca de la premisa descoperirii propriului corp si, ulterior, a propriei sexualitati.
3. ca efect al unei cauze. Aceasta modalitate de lucru poate fi desfasurata numai de terapeuti care au o pregatire adecvata, de lunga durata. Este vorba despre aducerea la lumina a cauzelor care au generat starea anorgasmica. Cauzele sunt adanci, ele isi au radacini in istoria veche a persoanei, in modul in care a reusit sa-si structureze propriile temeiuri despre sexualitate, in relatiile cu parintii, cu fratii, in dorintele ascunse, in vinovatii uitate de mult timp, etc. Este un proces de durata care permite o restructurare profunda a persoanei si o intelegere a ceea ce este persoana respectiva. Se intampla de multe ori in aceste stiluri de lucru ca protagonistul sa constate ca problema orgasmului este doar una minora si ca exista aspecte mult mai importante care merita atentia sa. In timp, simptomul dispare prin restructurarea existentei sale. Pentru acest tip de lucru este necesar ca persoanele sa fie puternice si inteligente.
Starea dorita de orgasm este cautata si cercetata pentru ca ea ofera: "punct culminant care te copleseste si te linisteste in acelasi timp", ceea ce pare a fi o stare de rupere de banalul cotidian si de urcare spre o lume aparte.
Ceea ce mi se pare foarte important in acest mesaj este ca cititoarea considera ca are o problema in conditiile in care nu atinge starea de orgasm spre deosebire de cele mai multe femei care nu considera ca au o problema, desi manifesta aceasta tulburare. Insatisfactia sexuala este un simptom foarte raspandit si exprima uneori momentul de criza al cuplului, alteori probleme individuale. Cert este ca acest lucru semnalizeaza intotdeauna ceva despre tine.