Cei mai mulţi dintre tinerii bolnavi se închid în camera lor, iar în cele mai multe cazuri ei supravieţuiesc pentru că sunt ajutaţi şi toleraţi de familie. "Japonia este foarte diferită de societatea de tip vestic, de exemplu relaţia dintre mamă şi copil este mult diferită de societatea occidentală. Părinţii japonezi sunt hiperprotectivi cu copiii lor. Pentru mulţi este greu să fie independenţi. De aceea Japonia are atât de mulţi hikikomori", a explicat Dr Kato. "În societatea japoneză băieţii suportă o presiune socială mai mare, ei trebuie să reuşească să intre la cea mai bună universitate, să se angajeze la o companie mare şi multe alte stereotipuri de genul acesta care îi pun sub o presiune foarte, foarte mare", a adăugat expertul.
Dr Kato mai are un punct de vedere interesant. El crede că atât pacientul, cât şi familia sa, dacă are aşa ceva, trebuie să suporte tratamentul, pentru că relaţia dintre ei a fost grav afectată de această afecţiune.
Munca acestui specialist pentru a identifica mai bine cauzele şi modul de declanşare a bolii a condus la formarea unui aşa-numit "diagnostic multidimensional": "Cele mai multe cazuri s-au concentrat doar pe aspectul psihologic, dar hikikomori nu este doar o afecţiune mentală", a explicat medicul pentru emisiunea "7.30".
Tratamentul e anevoios, dar dă rezultate. La început, terapia implică refacerea abilităţilor de vorbire, pentru că mulţi pacienţi n-au mai purtat un dialog de ani de zile. "Abordarea de bază este pshihoterapia - se lucrează îndeosebi pe grupuri de psihoterapie, pentru că mulţi dintre hikikomori nu mai comunică cu alte persoane, aşa că au nevoia de comunicare în grup", a explicat Dr Kato. "Noi nu ne ocupăm doar de diagnostic, sperăm să putem prezice şi riscul de hikikomori", a adăugat el.
Din nefericire, mulţi dintre cei care suferă de hikikomori nu vorbesc cu familiile lor sau cu prietenii, iar sistemul medical japonez nu reuşeşte să-i identifice şi să-i reintegreze social pe toţi cei care suferă de izolare. E un fenomen real, început în urmă cu mai multe decenii, dar care s-a accentuat după anii 2000 şi care va genera probleme foarte serioase pentru viitoarele generaţii din această ţară.
Foto: Daily Mail
Comentarii (3)
Nu credeam ca părinţii japonezi sunt hiperprotectivi cu copiii lor si ca in societatea japoneză băieţii suportă o presiune socială mai mare, ca parintii au asteptari foarte mari de la ei. Da, prea multe stereotipuri care îi pun sub o presiune foarte mare pe tineri.
Cretule, bati campii si inca fara gratie... indiferent ca tu crezi sau nu, sau ca tu esti de acord sau nu cu el, fenomenul exista. iar explicatia este banal de simpla, tehnologia actuala conduce catre izolarea individului. Pentru intaliniri cu alti indivizi exista retelele sociale. Pentru bani se lucreaza de acasa, iar banii intra pe card. Cu ei se poate cumpara online practic orice. Si cercul se cam inchide.... In plus, la japonezi e ceva cultural. Ei au roboti de companie pentru orice scop. Exista roboti caine sau pisica, femeie sau barbat pentru sex, masini care prepara sau servesc mancare si bautura samd,.. E anormal, dar asta va ajunge mai devreme sau mai tarziu fenomen global...
Cu chestia asta nu prea sunt de acord. Nu văd ce plăcere s-ar găsi autopedepsidu-te, procedând aşa cum fac aceşti japonezi. Cred că în om sălăşluieşte o forţă nemăsurată nu numai morală, dar şi fizică; în acelaşi timp acestei forţe i se opune...ca o frână, dragostea de sine, mai bine zis amintirea de sine care induce neputinţă. Dacă omul reuşeşte să învingă această frână, nu-l mai opreşti. Cea mai bună cale, pentru a învinge, este dragostea faţă de ceilalţi, ar trebui să spun, dar e greu sa fie numai ea, e cam nedrept. Atotputernicia se naşte din inconştienţă, iar neputinţă din amintirea de sine. Poţi să te eliberezi de această amintire de sine numai prin iubirea faţă de alţii, cu ajutorul somnului, al beţiei, al muncii etc.; toată viaţa asta căutăm...uitarea. Mă întreb: de unde vine puterea clarvăzătorilor, vindecătorilor...a mamelor, a oamenilor, sau chiar a animalelor, care ficare îşi apară progeniturile? De ce nu eşti în stare să pronunţi corect un cuvânt atunci când nu te gândeşti la nimic altceva decât să-l pronunţi corect? De ce, cea mai groaznică pedeapsă este închisoarea pe viaţă? Cred că în acest caz omul este lipsit de tot ceea ce îl putea face să uite pe sine...este închis rămânând numai cu această amintire perpetuă a sinelui. De aceea nu sunt de acord.
Posteaza comentariu