Tot mai mulţi tineri japonezi se rup de societate şi preferă să-şi petreacă zilele în casă, izolaţi de societate
Yuto Onishi are 18 ani. Trei ani din viaţă i-a petrecut în dormitor, până când ai lui l-au dus la tratament, în urmă cu şase luni, pentru că nu mai vorbea cu nimeni. Ziua dormea, iar noaptea stătea pe net şi citea reviste manga, se arată într-un reportaj difuzat în emisiunea "7.30 AM", de la postul de televiziune ABC.
Tatăl lui Yuto crede că afecţiunea s-a declanşat când acesta a suferit un şoc în timpul şcolii, când nu a fost ales şef de clasă.
În japoneză, termenul hikikomori denumeşte atât boala, cât şi pe cel care suferă de ea. Ministrul japonez al Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale a declarat că persoanele care suferă de hikikomori sunt oameni care nu participă la societate, prin muncă sau prin studii, şi nu au prieteni sau familie. Simptomele pot dura şase luni sau mai mult, relatează site-ul tofugu.com, citat de cotidianul britanic Daily Mail.
Dr Kato spune că acest sindrom este declanşat de mai mulţi factori sociali, iar cele mai multe cazuri se înregistrează în familiile din clasa medie: "Hikikomori este foarte rar întâlnit în familiile sărace, în schimb apare la cele din clasa mijlocie. Majoritatea celor care suferă sunt oameni cu studii, care au devenit hikikomori după ce au absolvit universitatea."
Comentarii (3)
Nu credeam ca părinţii japonezi sunt hiperprotectivi cu copiii lor si ca in societatea japoneză băieţii suportă o presiune socială mai mare, ca parintii au asteptari foarte mari de la ei. Da, prea multe stereotipuri care îi pun sub o presiune foarte mare pe tineri.
Cretule, bati campii si inca fara gratie... indiferent ca tu crezi sau nu, sau ca tu esti de acord sau nu cu el, fenomenul exista. iar explicatia este banal de simpla, tehnologia actuala conduce catre izolarea individului. Pentru intaliniri cu alti indivizi exista retelele sociale. Pentru bani se lucreaza de acasa, iar banii intra pe card. Cu ei se poate cumpara online practic orice. Si cercul se cam inchide.... In plus, la japonezi e ceva cultural. Ei au roboti de companie pentru orice scop. Exista roboti caine sau pisica, femeie sau barbat pentru sex, masini care prepara sau servesc mancare si bautura samd,.. E anormal, dar asta va ajunge mai devreme sau mai tarziu fenomen global...
Cu chestia asta nu prea sunt de acord. Nu văd ce plăcere s-ar găsi autopedepsidu-te, procedând aşa cum fac aceşti japonezi. Cred că în om sălăşluieşte o forţă nemăsurată nu numai morală, dar şi fizică; în acelaşi timp acestei forţe i se opune...ca o frână, dragostea de sine, mai bine zis amintirea de sine care induce neputinţă. Dacă omul reuşeşte să învingă această frână, nu-l mai opreşti. Cea mai bună cale, pentru a învinge, este dragostea faţă de ceilalţi, ar trebui să spun, dar e greu sa fie numai ea, e cam nedrept. Atotputernicia se naşte din inconştienţă, iar neputinţă din amintirea de sine. Poţi să te eliberezi de această amintire de sine numai prin iubirea faţă de alţii, cu ajutorul somnului, al beţiei, al muncii etc.; toată viaţa asta căutăm...uitarea. Mă întreb: de unde vine puterea clarvăzătorilor, vindecătorilor...a mamelor, a oamenilor, sau chiar a animalelor, care ficare îşi apară progeniturile? De ce nu eşti în stare să pronunţi corect un cuvânt atunci când nu te gândeşti la nimic altceva decât să-l pronunţi corect? De ce, cea mai groaznică pedeapsă este închisoarea pe viaţă? Cred că în acest caz omul este lipsit de tot ceea ce îl putea face să uite pe sine...este închis rămânând numai cu această amintire perpetuă a sinelui. De aceea nu sunt de acord.
Posteaza comentariu