La fel ca și grâul, hrișca este o plantă cultivată de mii de ani, boabele sale fiind folosite sub formă de făină. Originară din Asia, hrișca a fost răspândită în Europa de către mongoli și turci, iar astăzi este o plantă apreciată de milioane de oameni, adepți ai unui regim de viață sănătos.
Cel mai mare cultivator și exportator de hrișcă este Rusia, deoarece acolo este considerată un aliment de bază, fiind utilizată în diferite forme.
Potrivit datelor istorice, hrișca a fost cultivată pentru prima dată în China, în jurul anilor 6 000 ÎH, iar în Europa a ajuns abia în jurul anului 2600 ÎH.În România, hrişca era des utilizată în Secolul 19, în prezent are mare căutare în Bucovina, unde este un ingredient tradiţional pentru sarmale. Hrişca este bogată în vitaminele E, B1 şi B2 dar şi în proteine, carbohidraţi, fibre, fosfor, magneziu, cupru, zinc, mangan, seleniu şi fier.
Deşi nu face parte din clasa cerealelor (este o plantă ierboasă înrudită cu rubarba și stevia creață), hrişca este net superioară grâului, prin elementele nutritive care protejează organismul de factorii externi şi îl fortifică mai ales în sezonul rece şi la începutul primăverii. Iată care sunt zece beneficii ale consumului de hrişcă: