Hidratarea este deosebit de importantă pentru buna funcţionare a organismului uman. Chiar dacă ţinem seama de recomandarea de a consuma 2 litri de lichide pe zi, trebuie să luăm în calcul şi calitatea apei pe care o consumăm, care diferă în funcţie de tipul de apă – apă de izvor, apă de masă sau apă minerală naturală.
Fie că vorbim de apa de izvor sau de apa de masă, trebuie sa avem în vedere caracteristicile care le deosebesc de apa minerală naturală.
Cea mai importantă caracteristică este zona de provenienţă. Astfel, apa de izvor este o apă extrasă dintr-o zonă curată, suficient filtrată pentru a o face potabilă, dar sensibilă la modificările climatice şi la poluarea de la suprafaţă. Mai ales în cazul apelor de şes sau de deal, perioadele ploioase sau dimpotrivă, secetoase, pot afecta conţinutul de minerale şi microorganisme al apei, astfel încât, uneori, apa îşi poate pierde potabilitatea.
Apa de masă poate fi o apă de fântână ce provine dintr-un acvifer (acumulare de apă în subteran la mică adâncime) în urma forării stratului permeabil, sau adusă la suprafaţă prin altă metodă de extragere. De asemenea, apa de masă poate fi o apă arteziană ce provine dintr-un izvor sau dintr-un acvifer sub presiune, deschis prin foraj, nivelul apei de izvor aflându-se deasupra nivelului superior al acviferului. Ca şi apa de izvor, apa de masă poate fi afectată de ceea ce se întâmplă la suprafaţă: ploi, secetă, deversări etc.
Apa minerala naturală, spre deosebire de celelalte tipuri de apă (apa de izvor, apa de masă etc.), este extrasă din surse subterane, recunoscute şi avizate, iar originea sa controlată asigură stabilitatea, temperatura şi conţinutul de săruri minerale constante, indiferent de condiţiile climaterice de la suprafaţă, protejând-o de toate riscurile de poluare. Astfel, apa minerală naturală are un conţinut specific de săruri minerale dizolvate, oligoelemente sau alţi constituenţi, cu efecte benefice asupra sănătăţii.