"Profesia" de parinte, de la care nu ne putem lua niciodata o zi libera, ar deveni "floare la ureche" daca micutul ar sti de la nastere cum sa se comporte si cum iti doresti tu sa fie. Dar, din moment ce nu suntem atat de norocosi, aceasta sarcina ne revine noua.
Pana aici, nimic nou pentru tine. Insa adevarata provocare o constituie aceea de a-l determina pe cel mic sa se ridice la nivelul asteptarilor tale (din toate punctele de vedere) din proprie initiativa, si nu de teama ca, in caz contrar, va fi pedepsit.
Iata cateva aspecte de care este bine sa tii cont in educatia micutului tau, astfel incat schimbarea sa inceapa din interiorul lui - si nu din exterior, ca urmare a unor presiuni (amenintari sau recompense - nici una dintre acestea nu este indicata, pentru ca se transforma, cu timpul, intr-un fel de "arma de santaj").
Daca vrei ca cel mic sa respecte o serie de reguli fara a astepta nimic in schimb, este esential sa-i explici de ce ii ceri acest lucru si sa-l ajuti sa inteleaga el insusi necesitatea de a le respecta.
Chiar daca este deocamdata numai un prichindel in varsta de trei-patru ani, trateaza-l cu respect si consideratie. Daca te vei purta cu el ca si cand ti-ar fi inferior, este de asteptat fie ca el sa creada ca nu valoreaza prea mult (si e "pe drumul cel bun" spre un complex de inferioritate), fie sa devina agresiv in relatiile cu cei din jur. Daca vrei sa aiba incredere in el, trebuie ca in primul rand sa ai tu insati incredere in el si sa-l consideri egalul tau.
Uneori, poate fi nevoie sa ii arati ce astepti de la el prin recurgerea la exemple. Aceasta nu inseamna insa ca il vei "bombarda" cu afirmatii de genul "Ai vazut cat de ordonat este prietenul tau?" si, cu atat mai rau "Mi-as dori sa am un copil asa cum este prietenul tau".
In ambele situatii, copilul va simti ca este respins si, foarte probabil, va strica relatiile cu respectivul prieten. In loc de asta, poti apela la exemple preluate din carti sau desene animate. De asemenea, nu uita ca cel mai important model pentru micut esti tu insati.
Cateodata este aproape imposibil, insa este esential sa nu-ti pierzi stapanirea de sine. Daca ridici tonul, copilul se va simti timorat si va face, probabil, ceea ce ii ceri - insa chiar nu crezi ca te poti impune si altfel? Sa presupunem ca prichindelul nu si-a facut ordine in camera, asa cum i-ai cerut, iar tu tipi: "De cate ori mai trebuie sa-ti spun sa-ti faci ordine in camera ta?".
Intimidat, va trece imediat la treaba, insa probabil ca in acel moment si-ar dori sa plece undeva, departe de reprosurile tale...
In afara de regulile uzuale - cum ar evitarea repetarii cuvantului "Nu" si cultivarea respectului de sine, mai sunt cateva aspecte pe care este bine sa le iei in considerare.
Prin folosirea unor astfel de autoritati fictive (sau chiar reale, ca in exemplul "lasa ca vine tatal tau...") nu vei reusi decat sa-i dai de inteles ca nu faci fata si iti pierzi prestigiul. Copilul va crede ca raspunsul la intrebari se afla undeva in mediul exterior si nu in el insusi si va avea nevoie de astfel de stimulente si cand va deveni adult.
Copilul trebuie sa invete cat mai de timpuriu ca este responsabil pentru ceea ce face si pentru problemele ce ar putea decurge din nerespectarea unor reguli sau principii. Cu foarte putine exceptii, nu ar trebui sa-i iei aceasta "povara" de pe umeri.
Poate ca este mai comod sa faci tu ordine in camera lui, dar gandeste in perspectiva: nu poti trai pentru el si in locul lui. Trebuie sa invete sa se bazeze in primul rand pe sine si abia apoi pe ajutorul celor din jur.
Nu folosi niciodata ignorarea ca strategie de disciplinare sau ca forma de pedeapsa. Stii ce s-ar intampla? Cel mic s-ar infuria pentru ca nu mai este bat in seama si se va incapatana sa persiste in greseala care te-a determinat sa recurgi la aceasta masura.