Inca din primele luni de viata, jocul constituie modalitatea principala prin care copilul invata primele notiuni despre lumea inconjuratoare si relatiile cu persoanele din jur. De exemplu, un copil in varsta de un an care arunca in repetate randuri pe jos un cub de lemn se joaca, dar este si un mic cercetator amator. Ce zgomot face cubul la impactul cu parchetul? Sunetul este acelasi cand cubul cade pe covor? Va ridica mami obiectul? Se va supara ori va zambi? Toate acestea sunt experimente ale micutului...
De asemenea, jocul ii ajuta pe copii sa-si dezvolte vocabularul si gandirea logica. Spre pilda, cand construieste o casa Lego, un copil in varsta de 5-6 ani incepe sa aiba o perceptie mai clara asupra a ceea ce inseamna viitorul ("cand voi fi eu mare...") si se obisnuieste sa gandeasca secvential ("mai intai construiesc, dupa aceea voi face un gard"). Este recomandabil ca parintii sa se implice activ in joaca micutilor, pentru ca acestia se vor bucura sa vada ca ceea ce fac ei este apreciat si astfel isi vor dezvolta respectul de sine.
Pe masura ce copilul se dezvolta din punct de vedere fizic si intelectual, isi va largi orizonturile si in ceea ce priveste jocul. Un psiholog american a identificat si clasificat stadiile de evolutie ale jocului in functie de varsta micutului.
Prin acest stil de joc, micutii cu varsta intre 6 si 18 luni experimenteaza diferite senzatii si sentimente jucandu-se cu propriul corp si fiind atenti la orice miscare a persoanelor si obiectelor din jur.
In jurul varstei de 18 luni, copiii percep lumea in termeni mai incarcati de simbolism si incep sa inteleaga functia anumitor obiecte din jurul lor. Este varsta la care incep sa "hraneasca" ursuletul sau papusa cu lingurita, al carei rol l-au perceput deja.
Termenul acesta este folosit pentru a defini acea perioada incepand cu varsta de 3-4 ani, cand copilul atribuie unor obiecte functii simbolice - de pilda, pentru un baietel, paturica va deveni mantia unui print sau pelerina lui Superman...
In jurul varstei de 5 ani, copilul incepe sa socializeze cu ceilalti din proprie initiativa, manifestand inclinatie pentru jocurile de constructie (Lego sau cuburi) si in general pentru orice tip de joc ce presupune realizarea unui produs finit pe care ei il percep ca fiind rasplata absoluta a efortului depus si sunt mandri de ceea ce au obtinut. Un exemplu in acest joc este si jocul de puzzle, care va stimula imaginatia, dar si gandirea logica.
Acest tip de joc apare atunci cand copilul detine in totalitate controlul asupra corpului si actiunilor sale. Micutul este in culmea fericirii cand se da in leagan sau in balansoar, ori cand "zboara" alergand cu mainile in lateral si considerand ca este avion, fluture, sau orice altceva. Sa nu te sperii daca vine intr-o zi si iti spune, cu fata extrem de serioasa, ca el este o masinuta si incepe sa scoata sunete care imita claxonul. Acest semn, sau oricare altul de aceeasi natura, reprezinta un indiciu ca are abilitatea de a-si controla corpul, se cunoaste pe sine si - nu-i asa? - are o imaginatie foarte bogata...
Bine, asta nu inseamna ca va trebui sa notezi in calendar etapele progresului sau, de la jocul senzorial si motric la cel al cunoasterii de sine. Dar fii atenta la evolutia lui si asigura-te ca are la indemana jucariile potrivite etapei in care se afla. Un bebelus de 9 sau 10 luni va fi foarte fericit cu niste cuburi viu colorate, care scot fiecare alt sunet cand sunt scuturate - dar un copil de 3 ani le va considera plictisitoare. Este indicat sa respecti instructiunile de pa ambalajul diferitelor jucarii - de obicei se mentioneaza categoria de varsta pentru care sunt recomandate.
In functie de starea de spirit, dezvoltarea emotionala si gusturi, fiecare copil se joaca in felul sau. De exemplu, copiii in varsta de 2-3 ani se joaca in grupuri, dar in mod independent. De cate ori n-ai vazut in parc sau la mare copilasi care construiesc "palate" separat? Psihologii americani atrag atentia ca, desi nu dau impresia, copiii se joaca de fapt impreuna si ar fi o greseala sa-i indepartezi unii de altii. Daca vrei, se poate spune ca intre ei este o comunicare dincolo de cuvinte...
Fiecare copil are, la un moment dat, o perioada in care prefera sa se joace complet singur - in camera, cu papusa ori cu masinuta. Nu este nici o problema, dar daca remarci ca timpul trece, iar micutul evita constant interactiunea cu alti copii, ar putea fi o problema si este bine sa te adresezi unui psiholog deoarece copilul ar putea fi sub influenta unei traume emotionale sau chiar fizice.
Oricum, jocul in colectivitate este specific varstei situate intre 3-5 ani. Acum micutii sunt pregatiti sa mearga la gradinita, din moment ce comunica unii cu altii si s-au adaptat jocurilor de grup.
In primul rand asigura-i cat mai mult spatiu si se va simti incurajat sa se joace. De asemenea, psihologii americani ne spun ca nu e nevoie sa aiba la indeamna prea multe jucarii. Iata cateva sfaturi pentru a-l ajuta sa se simta in largul sau si sa nu se reprime de la nimic.
- locul de joaca trebuie sa fie spatiul sau personal. Asigura-te ca in zona respectiva nu exista nici un obiect care ar putea cauza accidente, iar prizele sunt mascate si permite-i sa "depoziteze" acolo ce vrea. Ca masura de siguranta suplimentara, nu uita sa indepartezi vazele, aparatura electronica si asa mai departe.
- implica-te in jocul lui si deprinde-l sa alterneze jucariile, pentru a nu se plictisi. Ideale sunt acele jucarii care imita obiecte destinate adultilor, la o scara mai mica: trusa medicala de jucarie, mini-bucataria, telefoanele si asa mai departe. Imaginatia sa va fi puternic stimulata si poate iti vei da seama de inclinatiile lui. Construiti impreuna case Lego si castele din cuburi, lasandu-l pe el sa decida cum vor arata acestea. Incurajeaza-l in permanenta si arata-te mandra de realizarile lui.
- nu uita de adaptarea jocurilor in functie de varsta. Doar nu vrei ca micutul tau in varsta de un an sa se descurajeze si sa se simta neajutorat in fata unei jucarii concepute pentru un copil cu 2-3 ani mai mare...
- un aspect foarte important de care trebuie sa tii seama: nu uita ca, in mintea lui, el nu se joaca, ci munceste! Multi parinti au tendinta de a spune "Imi place cum te joci", cand de fapt formularea corecta in context este "Imi place cum muncesti".