Un motiv major pentru care s-a dezvoltat invatamantul prescolar a fost
prevenirea esecului scolar, in special in clasa I, datorat insuficientei
educatii in mediul familial sau neconcordantelor dintre educatia din
familie si cea din scoala.
Copilul invata in mod spontan. Mediul in care traieste ii ofera ocazii
de invatare, parintii il invata tot timpul ce nume au lucrurile si
fiintele, la ce sunt folositoare, cum trebuie desfasurate diferite
activitati. Gradinitele desfasoara educatia dupa programe alcatuite
pe criterii stiintifice si in mod sistematic, atat cat permite varsta
copiilor, dand atentia necesara tuturor aspectelor importante ale
dezvoltarii. Parintii pot deveni mai buni educatori daca se informeaza
corect asupra procesului de invatamant din gradinita si asupra evolutiei
copiilor lor. Anchetele in randul parintilor si observatia arata ca
acestia neglijeaza multe dintre aspectele dezvoltarii copilului, ca unele
metode si tehnici de invatare pe care le folosesc sunt slab productive
sau gresite. Prin parteneriatul educativ dintre parinti si educatoare
este bine sa se stabileasca un program unitar de educatie, cu obiective,
cu performante asteptate clare, cu continuturi si mijloace adecvate.
Procesul de crestere al copilului prescolar este intens. Este necesara
urmarirea constanta a dezvoltarii armonioase a corpului copilului,
apreciata privindu-l din fata si din profil, cantarindu-l, masurandu-i
inaltimea.
Hranirea necorespunzatoare a copilului poate afecta dezvoltarea lui
generala, inclusiv intelectuala. Hrana adecvata, diversa, proaspata,
pregatita si servita in asa fel incat sa fie usor de consumat de un
copil mic, favorizeaza cresterea.
Somnul necesar copilului de 3-6 ani este de 10-13 ore pe zi, dintre care
1-2 ore somnul de dupa-amiaza. Un copil care doarme destul este vioi
dimineata si nu este foarte obosit la pranz. Somnul nu trebuie considerat
o pedeapsa, iar parintii trebuie sa stea cu copilul la inceput, sa-i
citeasca o poveste.
Miscarea este starea obisnuita a copilului. Maturizarea si formarea
deprinderilor, mai mult spontana, prin acomodare la provocarile mediului,
il fac sa dobandeasca nivelul motric specific varstei. Parintii il ajuta
uneori sa invete miscarile, demonstrandu-i-le si explicandu-i-le.
Jocul, activitate practicata la toate varstele, este pentru copilul
prescolar activitate fundamentala. Toate progresele sale fizice,
intelectuale, afective, sociale sunt explorate si consolidate prin
joc. Parintii care se joaca impreuna cu copiii, slabind cenzurile
si micsorand distantele, isi imbunatatesc comunicarea cu copiii, dau
acestora incredere in valoarea lor, sunt iubiti.
Cunoasterea de sine, a oamenilor si a mediului sau fac din copilul de 3-6
ani o persoana care trece deseori, cu intelegerea si prin activitatea sa,
granitele familiei. Parintii pot contribui mult la mentinerea interesului
pentru cunoasterea mediului, formarea de atitudini pozitive fata de
mediul in care traieste.
Pentru dezvoltarea si cresterea armonioasa a copilului, parintele
trebuie sa fie calm, iubitor, plin de bun-simt si disponibil. Copiii
sunt diferiti. Ei nu au nici acelasi temperament, nici aceleasi gusturi,
iar dezvoltarea lor nu este egala in toate domeniile. De aceea, parintii
nu trebuie sa fie nici orgoliosi, nici nelinistiti daca achizitiile sau
dezvoltarea copilului lor, la o anumita varsta, nu coincid cu premisele
descrise de unii specialisti. Asadar, este esential sa respectam si sa
sustinem fiecare copil in ritmul sau, in transformarea sa progresiva in
functie de nevoile sale.
© Copyright:
Dezvoltarea si educarea copilului in familie
Un motiv major pentru care s-a dezvoltat invatamantul prescolar a fost prevenirea esecului scolar, in special in clasa I, datorat insuficientei educatii in mediul familial sau neconcordantelor...
Posteaza comentariu