Jocul reprezinta o activitate esentiala pentru dezvoltarea armonioasa copilului, ajutandu-l pe cel mic sa inteleaga mai bine lumea care il inconjoara si sa interactioneze cu ceilalti, fie ca este vorba despre prietenii, colegii, parintii sau alti adulti din jurul sau.
Imi amintesc ca, in copilarie, imi petreceam ore intregi in gradina sau in curtea scolii, jucandu-ma. Orice obiect putea deveni personaj in jocul pe care il imaginam impreuna cu prietenele. Imprumutand elemente din experienta de viata a adultilor, puneam la punct propriile reguli si standarde, astfel incat jocul devenea o miniatura a vietii de zi cu zi.
Jocul a fost, pentru mine, poarta spre lume si spre mediul inconjurator, pentru ca, manevrand jucariile si obiectele decorative sau practice, am invatat care este utilitatea acestora in lumea reala. Discutand cu prietenii si colegii, am aflat detalii noi despre obiectele care faceau parte din recuzita oricarui joc de succes, invatand, astfel, in permanenta.
Acelasi lucru mi-a povestit si Diana, mama a doi copii, de trei, respectiv cinci ani: "La inceput, copiii nu pareau deloc interesati de obiecte in sine. Cutiile erau mult mai interesante, pentru ca puteau sa faca ceva practic cu ele - le tarau de colo-colo, prin toata casa, se asezau in ele, le rupeau, le pliau, le aruncau dintr-o parte in alta a camerei, le umpleau cu covrigei sau mai stiu eu ce si tot asa...".
Diana a adaugat: "Dar asta s-a intamplat pana in momentul in care si-au dat seama ca acele cutii din carton ascund adevaratele 'comori', jucariile pe care le primeau in dar de la rude sau prietenii care ne veneau in vizita. Asta pentru ca acum au crescut si jucariile capata, in sfarsit, sens, sunt simboluri a ceea ce ei traiesc sau vad la noi acasa. Cel putin, baiatul meu de cinci ani a descoperit deja jocurile de tip castel, rachetele, pustile cu apa, sabiile si asa mai departe. Le vede in desene animate, in povestile pe care i le citim seara, inainte de culcare, si viseaza la ele cu ochii deschisi".
Pe de alta parte, Cristina imi povesteste ca fetita ei de patru ani si jumatate invata mai usor lucruri noi daca acest proces este "acompaniat" de jucariile ei dragi: "A vorbit o perioada de timp foarte stalcit, ca mai toti copiii, de altfel, si, oricat ne-am straduit sa o invatam sa pronunte corect cuvintele, nu am avut prea mult succes.
Am descoperit insa ca vorbea foarte mult cu animalele din plus preferate si le povestea cate in luna si in stele. Ne-am gandit ca ar fi mult mai bine daca la 'lectii' ar participa si ele. Ioana a inceput sa pronunte corect cuvintele, pentru ca jucariile, pe care le manevram noi, din spate, repetau impreuna cu ea totul, de fiecare data".
Fie ca jucariile in sine sunt instrumente de invatare, fie ca acestea sunt manevrate de adulti in acest scop, jucariile reprezinta un element esential in viata copilului, fara de care relationarea cu lumea reala nu ar fi posibila.
In plus, jucariile se dovedesc a fi prieteni de nadejde atunci cand micutii trec prin perioade dificile, sunt suparati, emotionati sau chiar stresati. Jucariile preferate sunt cele care ii alina si le aduc linistea sufleteasca in astfel de momente, oferindu-le, de asemenea, si posibilitatea de a se descarca din punct de vedere emotional.
© Copyright:
Jucariile, instrument de invatare pentru cei mici
Jocul reprezinta o activitate esentiala pentru dezvoltarea armonioasa copilului, ajutandu-l pe cel mic sa inteleaga mai bine lumea care il inconjoara si sa interactioneze cu ceilalti, fie ca este vorba despre prietenii, colegii, parintii sau alti adulti din jurul sau. Imi amintesc ca, in copilarie, imi petreceam ore intregi in gradina sau in curtea scolii, jucandu-ma. Orice obiect putea deveni personaj in jocul pe care il imaginam impreuna cu prietenele. Imprumutand elemente din experienta de viata a adultilor, puneam la punct propriile reguli si standarde, astfel incat jocul devenea o miniatura a vietii de zi cu zi.
De Alina Bleaja
Posteaza comentariu