Abandonul este un termen des utilizat in intrecerile sportive: box, automobilism si multe altele, care desemneaza, in general, iesirea din competitie a unui concurent, din motive independente de vointa proprie; fie ca nu a rezistat fizic sau psihic pana la terminarea competitiei, sau poate o defectiune tehnica l-a impiedicat sa treca linia de final!
Probabil termenul nu are nici o legatura cu abandonarea inconstienta a pisicilor de catre indivizi lipsiti de orice responsabilitate. Poate ca singura asemanare este faptul ca, si in aceasta situatie, abandonul se face independent de vointa animalului abandonat! Dar ce gandesc oare cei care procedeaza astfel? Aceste randuri au fost scrise pentru cei care iubesc pisicile, dar, in dragostea lor impinsa spre extrema imposibilului, comit acte care, prin gravitatea consecintelor, intrec cu mult bunele intentii initiale.
Cea mai frecventa eroare a proprietarului de pisica este aceea ca nu evalueaza corect posibilitatea de a plasa ulterior pisoii rezultati din fatarea necontrolata a pisicii pe care o au sub ingrijire.
Si atunci se pune problema daca micutele creaturi, care de abia au inceput sa respire, au dreptul sau nu la viata? Dar cine se cred acesti iubitori de pisici, care considera ca pot suprima niste vieti nou aparute, dupa bunul lor plac?...
Probabil ca este interesant sa ne ocupam putin de profilul psihologic al acestor indivizi. Nu doresc sa ii jignesc si nici sa ii critic, in speranta ca vor citi aceste randuri poate exact cand sunt pe cale de a comite o fapta pe care, cu siguranta, o vor regreta mai tarziu.
Unii dintre cei hotarati sa scape de pisoii nedoriti nu au puterea de a proceda la suprimarea lor imediat dupa nastere, cea mai frecventa metoda fiind aceea a inecarii micutilor. Cei care nu fac asta imediat dupa fatarea pisicii-mama, se vor vedea in curand pusi intr-o situatie fara iesire. Doresc cu tot dinadinsul sa scape de pisoi, dar nu ii mai pot suprima, intrucat au deja varsta de cel putin cateva zile, cand comiterea acestui act te descalifica din conditia de om.
Oricum, departe de mine ideea de a recomanda ca fiind mai rezonabila metoda de suprimare imediat dupa nastere! Si atunci, in mintea celui in cauza, incolteste un nou gand, acela al abandonului. De la cafeaua de dimineata si pana noaptea tarziu, se pot perfectiona diverse tactici de abandon, una mai pretentioasa ca alta, si cu cat mai putine riscuri pentru individul in cauza.
Spaima majora a acestora este ca vor fi vazuti in momentul in care vor comite reprobabilul act si de aceea ar prefera sa faca acest lucru la adapostul noptii, cand, exact ca si autorii unor spargeri sau altor faradelegi, se simt protejati la adapostul intunericului...
Principala scuza a celor care comit abandonurile este ca doresc totusi ca pisoiul sa traiasca si, cu siguranta, se va gasi un suflet milostiv care sa il adopte si, astfel, pisoiul va creste mare si va trai pana la adanci batraneti... Lamentabila scuza pentru o fapta si mai lamentabila! A ne ascunde in spatele propriei constiinte este la fel de grav ca si fapta in sine.
De la aparitia acestui gand, individul incearca sa-si perfectioneze tehnica abandonului, desigur dupa ce si-a gasit si scuza perfecta fata de sine. Atunci insa intervine si latura umana (sau ce a mai ramas din ea...) si hotaraste ca actiunea trebuie totusi sa se petreaca ziua, sansele micutilor de a fi luati de cineva fiind astfel considerabil mai mari.
In toata aceasta framantare, nu lipseste, desigur, ajutorul celui mai bun prieten din casa. Daca nu ati ghicit inca, va pot spune eu cine este. E chiar telefonul, o inventie demna de ultimele perfectionari in domeniu, fie ca este mobil sau fix. El te poate scoate din impas de multe ori, la nevoie.
Si omul nostru incearca sa vada in prima faza daca nu poate transfera aceasta responsabilitate altora "mai cu posibilitati ca el", cum ii place lui sa se scuze. Ba nu are spatiu suficient, sau tocmai trebuie sa plece din tara, sau a nascut nora si trebuie sa scape de pisoi... Toate aceste motivatii sunt utilizate ca un laitmotiv si intra in repertoriul oricarui "abandonist" de pisici.
Nu iarta cu telefoanele sale nici o organizatie care ar fi "datoare" sa il ajute. Pornind de la primarie si pana la organizatiile de protectia animalelor sau Asociatia Felina Romana, toate ar avea "datoria morala" de a gasi o solutie pentru a rezolva problema "dansului", "exact ca in tarile civilizate", dupa cum ii place dumnealui sa spuna si sa creada...