De ce isi abandoneaza barbatii pisicile?

Regretam ca trebuie sa va dezamagim, doamna sau domnule "abandonist", dar trebuie sa va informam ca astfel de specimene ca dumneavoastra nu prea exista in "tarile civilizate", asa cum va place dumneavoastra sa credeti. Acolo fiecare are responsabilitatea propriilor fapte si le rezolva singur, in modul cel mai onorabil cu putinta. Probabil ca lipsa noastra de civilizatie exista tocmai fiindca avem printre noi astfel de indivizi ca dumneavoastra.

Probabil, stimatii cititori se intreaba de ce ma adresez frecvent la genul masculin? Va voi lamuri imediat. Fiindca, de cele mai multe ori, "abandonistul" este un barbat, chiar daca majoritatea posesorilor de pisici sunt femei, lucru cert si recunoscut. Chiar daca planul de abandon este laborios studiat si perfectat in familie, de cele mai multe ori responsabil cu executarea acestei fapte este "barbatul familiei", care, ca de obicei, trebuie sa fie mana forte si sa rezolve problemele dificile. Nu-i asa?

Dupa ce se lamureste faptul ca nu va prelua nimeni aceasta responsabilitate si nici nu exista adaposturi pentru pisici care sa rezolve rapid si onorabil problema, necesitatea abandonului devine evidenta. Se pune problema numai a momentului si a locului faptei, de cele mai multe ori persoana care sa comita acest act fiind deja desemnata foarte clar in familie.

Uneori, personajele noastre intra in panica si considera ca acest lucru trebuie sa se petreaca cat mai curand posibil! Si atunci fapta este comisa cu sange rece, chiar daca pisoii nici nu au deschis inca ochii si, practic, nu au nici o sansa de supravietuire fara mama lor!

De multe ori, sunt preferate locuri publice intens circulate, unde exista sanse suplimentare ca cineva milos sa treaca prin zona si sa observe pisoii, incercand sa adopte macar unul dintre ei. Exista insa si "abandonistul" las, care prefera sa-i arunce intr-un loc izolat, putin circulat, unde sansele de a fi gasiti si adoptati sunt minore.

De ce spun las? Fiindca, in aceasta situatie, persoana in cauza este paralizata de propria frica de a nu fi vazut cand comite fapta si supus oprobriului public, din partea celorlalti trecatori. Ceea ce desigur ca ar compromite intreaga "operatiune", care ar fi astfel sortita esecului. Dupa un asemenea "dus rece" primit de la trecatorii aflati intamplator in zona, cu siguranta ca "abandonistului" ii va trece cheful de a duce la bun sfarsit fapta sa si nu va sti cum sa dispara mai repede catre casa.

Am avut ocazia de a vedea efectele unei astfel de necugetate actiuni, cand, intr-o zi, un cetatean, de altfel extrem de prezentabil si bine imbracat, cu o alura de afacerist, a sunat la usa biroului meu, intr-o stare psihica evident afectata si totodata grabita. A inceput cu o binecunoscuta fraza - "Sa nu-mi spuneti ca nu ma puteti ajuta" -, ceea ce m-a pus pe ganduri aproape imediat.

Dupa care, instantaneu, pana sa realizez despre ce era vorba, a dus mana la interiorul hainei de la costum (nu mi-a fost deloc dificil sa observ ca era totusi un autentic "Armani"...), de unde a scos patru ghemotoace de blana, care nu aveau inca nici ochi. Omul era de-a dreptul disperat si venise la mine convins ca il pot ajuta, desi eu nu-l cunosteam si nici nu-l vazusem vreodata.

Mi-a explicat ca, iesind de la o banca, a gasit cei patru pisoi abandonati de catre "un binevoitor" la usa bancii, cu evidenta intentie ca cineva sa preia macar unul dintre acestia. Ceea ce s-a si intamplat, numai ca persoana in cauza nu a realizat ca, luandu-i din strada, de fapt isi asuma o responsabilitate noua, aceeasi responsabilitate de care "abandonistul" tocmai scapase.

Toate acestea ar putea fi evitate prin simpla castrare a exemplarelor avute in grija de diversi stapani de pisici, prin acest act voluntar evitandu-se un sir intreg de neplaceri si suferinte inutile. Probabil ca mai trebuie sa treaca inca mult timp pana ce mentalitatea oamenilor nostri se va insanatosi, iar aceste abandonari vor deveni o trista amintire.

Am scris aceste randuri, desi sunt convins ca ele nu vor ajunge decat poate intamplator la cei care comit asemenea fapte, dar poate noi, ceilalti, atunci cand vom afla de intentia "abandonistilor" de a proceda astfel, vom incerca macar sa-i facem constienti de urmarile faptei lor. Si poate atunci lumea asta va deveni cu o picatura mai buna!