Toată fericirea şi toată bogăţia vieţii

Pur şi simplu nu înţeleg de ce trăim cu senzaţia că nimic nu depinde de noi şi că totul depinde de ceilalţi. Chiar şi într-o relaţie nu ne asumăm defectele şi calităţile celuilalt, nu ne asumăm deciziile noastre şi nu avem încredere în partener, aşa din principiu.

În România, spunem că totul e defect, totul e distrus, noi nu putem face nimic, ne plângem de dimineaţa până seara şi credem că existenţa noastră e la bunul plac al altora şi aici intră părinţii, rudele, profesorii,  şefii, soţii, foştii soţi şi politicienii.

Întotdeauna alţii sunt vinovaţi.

De fapt, viaţa din jurul nostru pare fără speranţă pentru că noi o facem aşa. Tristeţea noastră adunată crează o lume în derivă. Micul secret e că oricine poate schimba lumea. Că te poţi schimba pe tine şi îi poţi scimba pe ceilalţi, că de tine depind atât reuşita ta cât şi eşecul tău. Deciziile tale te fac ceea ce eşti. Poţi spune da, poţi spune nu. Oricând îţi poţi schimba destinul.

Malcolm Gladwell (foto), un scriitor american care lucrează pentru New Yorker, a publicat un volum, tradus şi la noi, intitulat ”Ce a văzut câinele?”.

În această carte, autorul a pornit prin SUA şi a  căutat oameni deosebiţi, oameni care fac ceva extraordinar. Dar pentru a-i descoperi şi dumneavoastră citiţi cartea, ceea ce m-a şocat pe mine a fost faptul că acei oameni nu se plâng, nu dau vina pe nimeni, iau lucrurile aşa cum sunt şi încearcă să reuşească.

În România, un tip obsedat de dresura de câini e luat în râs şi chiar respectivul duce o existenţă mediocră pentru că el însuşi nu se ia în serios, un vânzător de cuţite de bucătărie îşi priveşte jobul ca pe unul marginal, el visându-se milionar.

Nimeni nu crede în România că poţi cuceri lumea cu un lucru mic făcut excelent care să genereze valoare după valoare. Nimeni nu se ia în serios. Majoritatea oamenilor îşi dispreţuiesc joburile şi visează să reuşească în străinătate, dar, odată ajunşi acolo, micul lor job e singura salvare şi revelaţia îi face şi mai nefericiţi.

Noi preferăm să nu luăm viaţa în serios, nu învăţăm să facem nimic, nu credem în ceea ce facem şi ne hrănim cu iluzii. La un moment dat viaţa ne trezeşte, ne spulberă toate iluziile şi, apoi, devenim trişti.

Habar n-am de ce nu ne concentrăm pe ceea ce ştim sau ni se oferă să facem şi să facem bine? Acolo e toată fericirea şi toată bogăţia vieţii noastre!