Cred că se poate trăi toată viaţa dintr-o poveste de dragoste. Cu condiţia să nu uiţi sau să-ţi placă să-ţi aminteşti. E un mare defect încercarea continuă de a cere tot mai mult de la persoana pe care consideri c-o iubeşti. Aşa dispar relaţiile, iar oamenii care sunt extrem de pretenţioşi cu cei din jur au o şansă bună să fie singuri la un moment dat.
Bine, singurătatea nu e întotdeauna o povară, dar astfel de oameni trăiesc prin ceilalţi şi atunci când sunt evitaţi, suferă.
Aşa că e mult mai profitabil să fim buni şi foarte buni cu cei pe care îi iubim.
Bunătatea nu face niciun rău. E o prostie să crezi că o vorbă spusă la momentul oportun, o laudă adresată celui lângă care trăieşti zi de zi îi va face rău sau ”îl va schimba”. Încrederea, faptul că-i arăţi că e o persoană care se străduieşte, faptul că-i mulţumeşti sau încurajezi efectiv schimbă în bine viaţa tuturor.De multe ori, când văd în jur atâta tensiune, ură, rivalitate şi, la sfârşit, însingurare, îmi vine să le strig unor cupluri care de la o mare dragoste au ajuns la ură sau nepăsare că e suficent să fie un pic mai buni unul cu celălalt, mai atenţi şi să-şi vorbească.
Dar, din păcate, trebuie să tac. Nu e politicos să te amesteci în viaţa altora.Nimeni pe lumea asta nu e ferit de probleme, dar cei care nu sunt indiferenţi la suferinţa celor din jur, cei care sunt atenţi cu persoanele la care ţin reuşesc într-un fel aproape magic să meargă mai departe chiar în situaţii dificile. Întotdeauna ceea ce oferi din inimă ţi se întoarce înzecit, iar pentru asta nu am nicio explicaţie.
Posteaza comentariu