Radioterapia, incotro?

Câți medici pleacă din țară și cât de greu este să practici această disciplină aflăm de la medicul Gabriel Kacso, Assoc. Professor Gabriel KACSO, MD, PhD Iuliu Hatieganu Medical University of Cluj, Medical Director RTC Amethyst Cluj

1.Avem medici pregătiți in radioterapie sufiecient sau au plecat deja în afară?

Radioterapia rămâne o specialitate dificilă. Pe lângă încărcătura psihologică a pacienților oncologici cu care ai contact masiv, un medic are nevoie de o anumită înclinație spre acest domeniu. Radioterapia este, în majoritatea țărilor, considerată o specialitate selectă și recompensată ca atare. În România avem specialiști foarte buni și rezidenți dedicați. În afară sunt multe posturi vacante pentru că nu este o specializare aleasă de către rezidenți din Europa (pe considerentele anterior amintite), așa că rămân mereu soluții de angajare pentru rezidenți sau medicii radioterapeuţi din România, specialitatea fiind recunoscută.  Cu toate acestea, credem ca diversificarea pieței din România, cresterea salarizării, ameliorarea recent semnificativă a  infrastructurii fac din radioterapia românească un domeniu atractiv,  care poate chiar aduce medici din afară, din țări precum Ungaria, Serbia, Moldova, Ucraina  sau China.

În România, pentru absolvenții de medicină, cred că din ce în ce mai mult aceasta specializare figurează în opțiunile lor de dezvoltare ca specialişti și, privind pragmatic, odată cu dezvoltarea centrelor în toată țara,  probabilitatea să își găsească un loc de muncă în Radioterapie este destul de mare.

Avem centre private, centre de stat, aparatura de ultimă generație și salarii atractive. Toate premisele sa aducem alături de noi specialiști tineri. Numărul rezidenților care aleg radioterapia ca specialitate în fiecare an cred că este în acord cu ceea ce poate oferi România ca posturi disponibile, dacă ei decid să rămână acasă. Este necesar să ne gândim de pe acum la un proces mai intesiv de educare medicală de specialitate în centre performante, în cadrulunui parteneriat public-privat, pentru că degeaba sunt mașinile de tratament sofisticate atâta timp cât rezidentul nu are acces la ele ca instrucţie în timpul rezidenţiatului în centrele de stat, majoritatea cu infrastructură suboptimală, inferioară faţă de centre academice omonime din Ungaria, Slovenia, Cehia sau Polonia, ca să mă limitez la ţări din eşalon comparabil cu noi ca nivel de dezvoltare economică.

2. Putem face în România radioterapie de top?

Nu avem neapărat ultimul model, ultima mașină de vârf, dar cred că avem suficientă tehnică de radioterapie din gama de lux care ne ajută să oferim o șansă corectă pentru majoritatea pacienţilor noştri.  Dacă vreți un exemplu nu avem în România în acest moment protonterapie, dar  indicațiile acesteia de elecţie sunt rare, în principal cazurile pediatrice.

Există posibilitatea să trimitem în străinătate pacienţi pentru această terapie, cu decontare de statul român, dar procesul rămâne destul de laborios, cu paşi birocratici multipli și consum de timp, ceea ce este în defavoarea unui pacient diagnosticat cu cancer. Similar, nu avem în prezent Cyberknife în România, dar avem tehnologii apropiate de radioterapie stereotactică, cu ghidare imagistică de tip cone-beamCT si controlul mişcărilor respiratorii.

3. Exista o diferenta intre o clinica din Bucuresti sau Cluj de radioterapie si, sa zicem, un spital din Viena, in privinta aparaturii si personalului?

Probabil că la scară de ansamblu există anumite diferenţe, derivate nu atât din piesele componente ale ansamblului de radioterapie ci din conexiunea lor (aparatura de diverse generatii sau/ si producatori, fara interfete intr-un sistem integrat)  sau cu alte componente esenţiale pentru un tratament optim. Raritatea comisiilor de decizie multidisciplinară, dificultatea obţinerii unor examinări imagistice complexe (de exemplu pentru un PET-CT pacientul aşteaptă aprobabrea unei comisii naţionale care se reuneşte doar lunar!), acces limitat la examinări RMN decontate prin CNAS, bugetare insuficientă pentru brahiterapie, pentru imunohistochimie în anatomia patologică sau pentru diverse testări genetice tumorale sau ale pacientului pot genera decizii suboptimale.  Cred că, din punctul de vedere al pacientului, marea diferenţă pe care o resimte (faţă de o clinică de Radioterapie din Europa Occidentală) este de ATITUDINE din partea personalului (medici, asistente, infirmiere, recepţie/ fişier etc), de RESPECT faţă de pacient.  Nu e deloc greu să le zâmbim mai des pacienţilor noştri, să fim punctuali, să le oferim un loc confortabil în sala de aşteptare.

Avem aparatura de top necesară în acest moment în tratarea cancerului, avem personal medical dedicat și bine pregătit, avem clinici la nivelul celor europene, cu rata de succes la fel de mare ca în Europa, dar sunt încă mai degrabă excepţii şi cu precădere în segmentul privat.

Cea mai bună dovadă în acest sens este adresarea pacienţilor operaţi în Germania, Austria, Franţa. In întrebarea Dumneavoastră aţi plasat comparaţia faţă de Viena- sper să finalizăm în 2019 clinica Amethyst din Viena, astfel încât să vă pot răspunde cu precizie la comparaţia cu clinicile noastre din Otopeni/ Bucureşti sau Floreşti/Cluj- unde investim de asemenea pentru tehnologii noi, la zi.