Odată pus diagnosticul de infertilitate, cuplul trebuie să urmeze anumite etape de tratament. Care sunt acestea?
Etapele tratamentului
Pentru stabilirea corectă a diagnosticului sunt necesare investigații. „Astfel, prima investigație a cuplului care nu poate procrea este spermograma. Apoi, se trece la investigarea partenerului feminin: permeabilitatea tubară, evaluarea dezvoltării endometrului pe parcursul dintre 2 menstruații. Urmează analizele hormonale din zilele 2 și 3 ale menstruației, cercetarea rezervei ovariene, precum și a potențialului ovarelor de a susține o sarcină incipientă. Screeningul funcționării corecte a tiroidei, al riscului trombotic, precum și a hormonului lactației trebuie luate și ele în calcul. După precizarea diagnosticului, un cuplu are la dispoziție mai multe variante de tratament, în funcție de cauza/cauzele hipofertilității: stimulare ovariană simplă controlată, inseminare sau fertilizare in vitro.
Fertilizarea in vitro
Fertilizarea in vitro presupune stimularea ovariană pentru maturarea mai multor ovocite (ovule), extragerea lor chirurgicală, prin aspirație transvaginală sub anestezie, fecundarea ovocitelor în laborator și crearea embrionilor.
Embrionii stau în incubator 3 – 5 zile, după care sunt introduși în uterul pacientei prin metoda de embriotransfer. „Actualmente procedurile FIV sunt parțial decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate din România, dar și printr-un program al Primăriei Municipiului București.
Fertilizarea in vitro și sarcina
Cauzele opririi în evoluție a sarcinii sunt diverse. Unele dintre ele țin de factori genetici (vârsta maternă, dar și cea paternă), inflamatori (endometrite postimplantare), constituționali. „De asemenea, insuficiențele progesteronice ale ovarelor în primele 3 luni de sarcină pot provoca întreruperile spontane de sarcină.
Proceduri ce pot favoriza fertilitatea
Metodele complementare sau alternative au o vechime mai mare decât cele alopate moderne. În cazurile simple de hipofertilitate, aceste metode pot constitui singurele „remedii” la care cuplurile pot apela, iar în cazurile mai dificile ele constituie terapii pregătitoare care pot mări șansele de reușită. „Putem grupa aceste terapii în urmatoarele categorii: homeopatie, api-fitoterapie, balneoterapie, acupunctură.
Posteaza comentariu