Este creativitatea un atu doar al artiștilor?

Știai că 60% dintre meseriile/profesiile pe care le vor avea copiii noștri nici nu au fost inventate încă? Știai că, la 5 ani, 90% dintre copii se încadrează în categoria „foarte creativi?”; Știai că, la 7 ani, 10% dintre copii se încadrează în categoria „foarte creativi?”; Știai că, între 8 și 45 de ani, doar 2% dintre persoane se încadrează în categoria „foarte creativi?”

Însuși Mihai Eminescu spunea demult că „oamenii învățați, dar fără talent propriu,adică purtătorii știintei moarte, mi-i închipui ca o sală întunecată, cu o ușă de intrare și una de ieșire. Ideile străine intră printr-o ușă, trec prin întunericul sălii și ies prin cealaltă, indiferente, singure și reci. Capul unui om cu talent este ca o sală iluminată, cu pereti și oglinzi. Din afară vin ideile, într-adevăr, reci și indiferente, dar ce societate, ce petrecere găsesc!”

Ei, bine, se ridică în mintea noastră anumite întrebări: „Cum facem ca ideile pe care le vor întalni copiii noștri să găsească „o petrecere” pe cinste în mintea acestora?”; ”Dacă 60% dintre meseriile și profesiile de maine nici nu au fost inventate încă, cum vor putea face fată copiii noștri, cum se vor adapta ei la acestea și cerintele lor?”; „Dacă doar în numai 2 ani procentul copiilor care se încadrează în categoria „foarte creativi” scade cu 80%, cum putem face ca acest procent să scadă și ce factori determină o creștere atat de mare a acestui procent? Dar, înainte de toate aceste întrebări, dragă părinte, un lucru rămane foarte evident: copiii noștri sunt foarte creativi.

Numitorul comun al răspunsurilor tuturor acestor întrebări este creativitatea! Dar creativitatea este doar un concept foarte larg, greu de conceptualizat și măsurat. Manualul de psihologie de clasa a x-a spune că „creativitatea este o combinatie de însușiri psihice care, în conditii favorabile, poate conduce la generarea unor produse noi și de valoare pentru societate.” Destul de vagă această definitie din care s-ar putea să nu pricepem mare lucru.

Ce înseamnă să fii creativ? Orice idee nouă, creatie – fie că se manifestă în artă, poezie, muzică sau știintă- care este pur și simplu ALTFEL, care iese din tiparele cotidianului, care revolutionează un domeniu și care duce la progres este considerat creativ. Orice persoană care „produce” astfel de creatii este considerată creativă. Care este atributul creativitătii, atunci? Consider că doar atributul „ALTFEL” este suficient pentru a putea descrie creativitatea. Dar cum putem gandi „altfel”, cum putem ieși din tiparele cotidianului? Cum ne putem desprinde de barierele impuse zi de zi? Cum putem face „ALTFEL” lucrurile?

Învățând copilul, de mic, să fie creativ, îl vei ajuta să-și transforme mintea într-o adevărată „sală de petreceri a ideilor”, unde acestea nu vor mai trece ca printr-un coridor, ci vor intra și vor găsi acolo alte și alte idei, brate, care le vor îmbia la dans și „voie bună” (a ideilor, firește), îl vei învăta să gandească altfel, să fie cat mai flexibil,  să se adapteze cat mai ușor la cerintele vietii, să găsească solutii care mai de care mai „trăsnite”, care-i vor asigura integrarea într-o lume în perpetuă mișcare și schimbare.
Și dacă evidenta este evidentă, trebuie să începem să-i „antrenăm” pe cei mici în acest joc al fanteziei.

Altfel spus, te invit să filosofezi împreună cu piticul tău de 4-5 ani. Vei fi surprins să afli cat de trăsnita pot fi răspunsurile lui, cat de originale și mature pot fi acestea! Da, copiii spun lucruri trăsnite, însă, pe langă partea amuzantă, vei descoperi originalitatea modului de gandire alimentată de curiozitate și imaginatie. Cum și filosofia presupune mult exercitiu, același lucru vi-l propun și eu.

Încă înainte de a verbaliză și tot timpul după aceea, te rog să-i incurajezi orice încercare de a face ceva nou (sub supravegherea adultului, bineinteles, dar nu-i frange aripile), iar începand din momentul în care verbalizează și poate lua un creion/pix în manută, încurajează-i orice tip de creatie. De exemplu, dimineața, la micul dejun, după ce mușcă de fiecare dată din felia de paine, joacă-te de-a „ce-a mai rămas?”, încurajează copilul să spună cu ce crede el că se aseamănă bucata care a mai rămas. Spune și tu părerea ta.

De asemenea, în plimbările voastre zilnice, puteti admira norii și puteti spune fiecare dintre voi cu ce credeti că seamănă ei, le puteti da un nume și chiar puteti crea o poveste. Puteți realiza activitatea „desene fără sfarșit”. Cum faceti asta? Pe o foaie de hartie, începe tu prin a „mazgali” ceva cu creionul, copilul trebuind să completeze ceea ce ai făcut tu, apoi tu completezi ce a desenat el și tot așa. Cand decideti amandoi să vă opriti, puteti să spuneti fiecare ce vede în acel desen și  să-i dati un nume. Poti pune întrebări „magice” („Dacă ar fi să ai în camera ta o ușă secretă, unde ar duce ea?”,  „Ce ai găsi acolo?” etc) sau poti citi o poveste și poti pune întrebări haioase pe marginea acesteia.

Și pentru că suntem în lumea copilăriei, fie că suntem mici sau mari, cui nu-i plac poveștile? În mașină, la plimbare în parc sau acasă, pe canapea sau pe covor, puteti construi povești „A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti.

Într-un regat fermecat trăia un rege pe nume....” Fiecare dintre voi, cei prezenti, va trebui să compleati povestea, spunand  cate o propozitie. Puteti scrie sau înregistra povestea, pentru a o putea modifica ulterior sau să vă amuzati de ceea ce-a ieșit.

Tot în lumea poveștilor dacă rămanem, poti construi povești inversate „Vulpea păcălită de urs”, „Scufita verde” sau „Regina și cei 8 pitici”  sau, plecand de la cateva cuvinte date, să construiti o poveste: „Uite, hai să inventăm o poveste în care să avem cuvintele pădure, frunze, copil, melc sau cuvintele carte, bibliotecă, minunat. Pentru cei mai mărișori, te poti juca cu silabele, le poti suci cum vrei în cuvant: ma-și-nă; re-pe-de; tă-vă-luc.

Un alt exercițiu poate fi „Imaginează-ti că ești...”. Tu poti da copilului diferite roluri (din poveștile pe care i le-ai citit sau poate fi chiar personajul lui preferat), poate fi unul dintre cele 4 anotimpuri, poate fi Pamantul sau Universul (în functie de varsta copiilor). Copilul se poate comporta ca și cum ar fi acel personaj, ar putea vorbi exact ca el, și-ar putea imagina conversatii cu alte personaje.
„Găsește rima” poate fi un exercitiu la fel de distractiv! „Pisicuta mea cuminte/.......”; „Timpul este ca o floare/.........”; „Cerul stă să plouă/...............”; etc.

Creează ghicitori (fii tu primul care dă tonul); cand copilul creează ghicitoarea, prefă-te că nu știi răspunsul și oferă-i lui satisfactia de a se simti „mai știutor” decat tine. "Hai să vedem ce nume de obiecte, lucruri sau fiinte ne trec prin minte acum. Bine! Hai să spunem despre el ceva ce nu s-a întamplat, ceva ce nu se poate întampla sau chiar ceva real.”

Creativitatea presupune, pe lângă a pune imaginatia „la lucru” sau „la joacă”, dezvoltarea spiritului observatiei, astfec că jocurile în care copilul trebuie să găsească diferentele  sunt excelente în acest sens.

Gandirea logico-matematică și perspicacitatea fac parte integrantă din procesul creativitătii Probelemele pe care le puteti găsi în culegerile de matematică sau în revistele pentru copii sunt un exercitiu foarte bun. Iată un tip de astfel de problemă de perspicacitate: „Imaginează-ti că tu ești căpitanul unui vas. Pe vas sunt 10 mateloti și 23 de călători. Ce varstă are căpitanul?”.

Lesne se înțelege că fiecare dintre noi avem potential creativ, iar copiii mai cu seamă decat adultii. Astfel, creativitatea este pentru cine își educă această abilitate, nu doar pentru artiști!

Articol realizat cu ajutorul psihologului clinician specialist/psihoterapeut - Mirela Tiganas.