Tratament floral sau terapie cu esente Bach

Multe boli fizice isi au cauza in stresul mental sau cel emotional. Aceasta ipoteza a fost confirmata in zilele noastre de cercetari intreprinse in domeniul psihoneuroimunologiei. O terapie mai putin cunoscuta publicului, dar cu efecte dintre cele mai benefice, este cea cu esente florale, care se bazeaza pe cercetarile doctorului Edward Bach, bacteriolog, patolog si homeopat britanic (1886-1936). In conceptia savantului, sanatatea reprezinta unitatea totala intre spirit, suflet si corp, care este un sistem cu autoreglare. Dr. Bach a concluzionat ca exista 38 de tipuri de stari, de dispozitii sufletesti care scot omul din armonia sa, ii perturba sau ii deterioreaza sanatatea. Acestea sunt impartite in sapte grupe principale: teama, nesiguranta, interesul deficitar fata de prezent, singuratatea, suprasensibilitatea pentru idei si influente, lipsa de curaj si disperarea, grija exagerata pentru binele altora. Pentru fiecare dintre cele 38 de dispozitii sufletesti exista cate o floare care poate vindeca. Vibratia corectoare a unei flori este transmisa pacientilor sub forma unor esente. Esentele obtinute se conserva prin adaugarea de alcool produs din cereale intr-o proportie care sa impiedice dezvoltarea unor microorganisme a caror vibratie ar putea altera vibratia florilor. Terapia cu esente Bach este blanda si comoda, iar daca diagnosticarea s-a facut in mod corect, poate duce la vindecari spectaculoase atat in bolile cronice, cat si in cele acute, indiferent de gravitatea lor. Pentru combaterea fricii, dr. Bach recomanda plopul tremurator, iar pentru incertitudine - gentiana. Singuratatea va fi combatuta cu apa de violete, iar disperarea - cu stejar. Trandafirul salbatic este bun pentru atacurile de panica. Carpenul de padure este recomandat pentru combaterea neatentiei si lipsei de energie, mustarul salbatic face bine acceselor de tristete, iar daca suferim puternic in urma unor socuri psihice sau stari de stres avem nevoie de esenta de balusca. Nucul este recomandat atunci cand apar dintii, la inceputul adolescentei, in sarcina, menopauza si in stadiile terminale ale unor boli cronice.