Rata totala a fertilitatii este in scadere

Modelul de fertilitate din ultimii 10 ani arata o scadere de aproape un copil la o femeie fata de ultimele decenii ale perioadei comuniste.

De la 2,2 copii la o femeie in 1989, valoare care asigura inlocuirea generatiilor, rata totala a fertilitatii (numarul de copii nascuti de o femeie in perioada ei fertila) a coborat la doar 1,3 copii la o femeie in 1995 si s-a mentinut constanta pana in prezent.

Studiul arata ca foarte putine cupluri isi doresc mai mult de unul sau doi copii. Mai ingrijorator este faptul ca peste 70% dintre cupluri au declarat ca nu isi (mai) doresc deloc copii. Aspectele financiare - situatia financiara, munca platita a femeilor sunt determinante in decizia de a (mai) avea un copil, fiind cele care vor avea cel mai mult de suferit la venirea pe lume a unui copil.

Majoritatea tarilor civilizate se confrunta cu o scadere accelerata a natalitatii si a fertilitatii, iar Romania imita si in acest domeniu tarile dezvoltate.



Diferentele dintre numarul de copii doriti si al celor nascuti pot fi reduse prin politici sociale coerente, a fost concluzia seminarului "Fertilitatea in Romania, intre intentie si declin" organizat joi, 3 iulie, de Fondul ONU pentru Populatie si Institutul National de Statistica. Prilejuit de finalizarea primului Studiu "Generatii si Gen", evenimentul a pus in discutie masura in care politicile guvernamentale raspund nevoilor actuale ale cuplurilor de a avea numarul de copii dorit.

La seminar au participat sociologi, psihologi, statisticieni, demografi si autoritati.
Specialistii au analizat datele obtinute de Studiu pentru a identifica tendinte sociale si a le folosi la elaborarea de strategii si masuri care sa pregateasca Romania pentru tendinta clara de scadere si imbatranire a populatiei.

Cele mai importante masuri care ar putea veni in ajutorul cuplurilor de a avea copiii pe care si-i doresc:

  • gradinitele cu orar prelungit ar permite femeilor sa lucreze;
  • infiintarea gradinitelor si a creselor de catre angajator ar da optiunea parintilor sa fie aproape de copii;
  • un program de lucru flexibil ar mari timpul pe care tinerii parinti il aloca familiei si casei;
  • crearea unor conditii de viata mai bune, in special facilitarea accesului tinerilor la locuinte;
  • programe de dezvoltare rurala;
  • cresterea accesului si calitatii serviciilor de sanatate a reproducerii, inclusiv planificare familiala.