Fetele se sinucid mai des decat baietii

Sunt niste copii, chiar daca unii din ei se apropie de varsta majoratului. Neintelegerile cu parintii, esecurile scolare sau dezamagirile in dragoste lasa urme adanci in sufletul lor sensibil, care nu a apucat inca sa se maturizeze. isi doresc moartea pentru ca, spun ei, nu mai au pentru ce sa traiasca. Doar in Bucuresti aproape 300 de copii si adolescenti incearca sa-si puna capat zilelor anual. Imaginea "mainii ucigase", cu care au dus pastilele la gura sau si-au pus streangul de gat, e ultima care se sterge din amintirea lor. Detine un trist record. E cel mai mic pacient care a incercat sa-si puna capat zilelor. Un baietel de noua ani a fost adus in coma la Spitalul de Urgente pentru Copii "Grigore Alexandrescu" din Bucuresti. Mama lui era bolnava de schizofrenie, iar el ajunsese sa-si asume toate responsabilitatile vietii de familie. Devenise "barbatul in casa" inainte de a fi barbat in adevaratul sens al cuvantului. in loc sa joace fotbal cu baietii in fata blocului, se ingrijea de treburile gospodariei. Dar totul a fost prea mult. intr-o zi, nervii lui au cedat si singura solutie pe care a gasit-o a fost un pumn de pastile. "si-a revenit greu din coma, dar cel mai complicat a fost sa-l ajutam sa inteleaga situatia in care se afla", ne-a spus Ileana Branaru, medic neuropsihiatru. "I-am explicat ce insemna boala mamei lui si de ce trebuia sa-si asume un rol atat de important in cadrul familiei." Numarul baietilor care recurg la acest gest extrem este de 5-6 ori mai mic decat cel al fetelor, insa procesul de refacere dureaza mai mult si este mai dureros. Chiar daca motivatiile sunt aceleasi, de obicei, ei sunt mai seriosi in intentiile lor decat fetele, iar metodele la care recurg sunt mai categorice. Baietii aleg sa-si taie venele, se spanzura sau se arunca pe geam, pentru ca intensitatea trairii lor este mai mare. O tentativa de sinucidere din zece este premeditata: copiii citesc prospectele medicamentelor pe care le gasesc in casa, se informeaza cu ajutorul agendelor medicale si comunica intre ei. in general, fetele isi aleg modelele de la televizor si imprumuta de la eroinele telenovelelor cele mai dramatice metode de rezolvare a problemelor. Fug de acasa, raman insarcinate sau incearca sa-si puna capat zilelor. De fiecare data insa fondul problemei e acelasi: adolescentii cu varste cuprinse intre 12 si 18 ani vor sa atraga atentia asupra lor si cauta noi cai de comunicare cu parintii. Sinuciderea reprezinta, in aceste conditii, o forma de santaj. Adolescentul se agata de fiecare gest al mamei sau al tatalui, in conditiile in care o simpla privire poate sa-l determine sa renunte la intentia sa. De fapt, pana in ultima clipa, in sufletul acestor copii se da o lupta cumplita intre dorinta de a trai si pornirea de a incheia conturile cu viata. Scrisorile de adio lasate "la vedere", foliile sau cutiile goale de medicamente abandonate in calea parintilor ne arata ca sinucigasii vor sa fie gasiti. "Nu mai puteam." Aceste cuvinte rostite la trezirea din coma reprezinta in acelasi timp o explicatie, o scuza si un repros la adresa parintilor. "Acum ceva timp ne-am confruntat cu un caz iesit din comun pentru hotararea de care a dat dovada pacienta noastra. Era vorba despre o situatie tipica de indiferenta a parintilor in fata problemelor adolescentei lor, dar felul in care copilul a ales sa traga un semnal de alarma a fost cutremurator", spune dr. Branaru. Fata a inghitit un pumn de aspirine, i s-a facut rau si a varsat totul. in acel moment, tatal trecea prin fata usii deschise de la camera fetei. Din pacate, nu a observat-o, iar adolescenta a vazut in lipsa de atentie a tatalui un semn. A mai inghitit inca un pumn de pastile si a cazut in coma. Din fericire, a fost gasita la timp pentru a fi salvata." Le dam copiilor nostri totul si credem ca daca nevoile materiale sunt satisfacute, ne-am implinit datoriile fata de ei. Parintii ajung disperati si nedumeriti in fata psihologilor de la Spitalul "Grigore Alexandrescu": "I-am dat totul. Nu inteleg de ce se poarta asa." Numai ca de cele mai multe ori adolescentii nu isi doresc decat ca parintii lor sa devina constienti de faptul ca ei au crescut si ca nevoile lor s-au schimbat. Nu vor sa fie criticati, ci ascultati, pentru ca uneori vorbele dor mai mult decat o palma.