Detaliile acestui nou implant în coloana vertebrală, care ar putea ajuta oamenii paralizați să meargă din nou și care a fost dezvoltat de echipele de specialiști de la Frazier Rehabilitation Institute și de la University of Louisville Kentucky Spinal Cord Injury Research Center, au fost publicate în New England Journal of Medicine.
Cum ar putea ajuta un nou implant în coloana vertebrală oamenii paralizați să meargă?
Cercetătorii care au realizat această descoperire au spus că este incredibil să fii alături de acei pacienți și să îi vezi făcând primii pași. Este un moment emoționant pentru ei, pentru că fac un lucru care li s-a spus că nu vor mai fi niciodată capabili să îl facă. Înainte de includerea lor în studiu, participanții Kelly Thomas și Jeff Marquis au participat la o terapie convențională de reabilitare a leziunilor măduvei spinării cauzate de accidente de mașină și bicicletă, dar nu au reușit să meargă. Thomas își putea folosi brațele pe deplin, iar Marquis avea control parțial al brațelor, ambii fiind paralizați în partea inferioară a corpului, dar simțind în continuare.
Alți doi participanți, de asemenea paraplegici, care nu mai simțeau deloc cu partea inferioară a corpului, nu au putut să meargă fără asistență după ce s-au antrenat cu dispozitivul, însă au reușit să stea în picioare și să-și miște picioarele.
Deși acest tratament este încă la început, rezultatele demonstrează că legăturile nervoase necesare mișcării voluntare nu sunt complet distruse de traumatismele măduvei spinării. Cercetările anterioare realizate de Universitatea din Louisville și alte grupuri au arătat că electrozii implantați și aplicați subcutanat pot acționa ca un pod peste locurile leziunilor, conectând semnalele de la creier la nervii periferici care declanșează contracția mușchilor. În studiile pilot recente astfel de dispozitive au reușit să restabilească controlul mâinii în cazul persoanelor cu paralizie parțială și mișcarea piciorului pentru persoanele cu paralizie completă.
În cadrul investigației actuale, oamenii de știință au plasat o matrice cu 16 electrozi în spațiul epidural care se întinde pe prima vertebră lombară până la prima sau a doua vertebră sacrală. Acest luru a fost făcut sub rănile fiecărui pacient și a cuprins regiunile măduvei spinării care transmit semnale către picioare. Controlerul stimulatorului și bateria au fost implantate în peretele abdominal, permițând controlul fără fir al sistemului.
După câteva săptămâni de testare pentru a determina ce combinații de electrozi au fost cele mai potrivite pentru diferite mișcări ale mișcărilor musculare ale picioarelor și șoldurilor, a început regimul de antrenament. Cei 4 participanți s-au întâlnit cu cercetătorii timp de două ore pe zi, cinci zile pe săptămână, exersând concentrarea mentală asupra unei anumite mișcări, în timp ce modelul de stimulare corespunzător era activ. În urma a 147 de sesiuni, Thomas a reușit să meargă singură și să stea în picioare timp de 50 de minute. Marquis, a cărui rană a fost mai severă, a reușit să meargă cu ajutorul unor stâlpi pentru echilibru după 278 de sesiuni.
Această cercetare trebuie extinsă, cu o tehnologie îmbunătățită a stimulatoarelor, cu mai mulți participanți pentru a atinge întregul potențial al progresului pe care oamenii de știință îl observă în laborator. Acest potențial ar putea ajuta 1,2 milioane de oameni care trăiesc cu paralizie din cauza unei probleme la nivelul coloanei vertebrale.