Scoicile: delicatese si medicamente

Mai exista inca impresia pe care o au multi romani precum ca scoicile ar fi niste delicatese, niste mofturi culinare importate din Occident. Sunt putini aceia care - beneficiind de pasiunea lor de pescari, sau de vecinatatea cu lacuri, rauri sau cu litoralul Marii Negre - apreciaza gustul rafinat al acestor mici vietati acvatice.

Mult mai putini stiu ca scoicile pot fi niste veritabile medicamente pentru multe afectiuni, eliminand - ca orice astfel de remedii naturale - riscurile unor reactii secundare nedorite.

Chinezii - mari amatori de produse ale apelor dulci sau sarate - au descoperit de mii de ani virtutile terapeutice ale scoicilor. Este vremea sa le cunoastem si noi!

Nu este de neglijat faptul ca scoicile de apa sarata (carnea lor) sunt utile in tratarea edemelor, a gusei tiroidiene, a secretiilor vaginale, hemoroizilor si eliminarea expectoratiilor. In timp ce scoicile de apa dulce pot fi de ajutor in tratamentul hemoragiilor si secretiilor vaginale, a congestiei globilor oculari, a diverselor eczeme si hemoroizilor. Praful din carapacele scoicilor de mare este util in tratarea diabetului, edemelor, gusei tiroidiene si - din nou - a hemoroizilor, iar cel din scoicile de apa dulce poate fi de folos in tratarea tusei expectorante, a durerilor gastrice, a sughitului, vomei, secretiilor vaginale albicioase, eczemelor si inflamatiilor. Mucusul scoicilor de apa dulce poate fi de mare ajutor in diabet, arsuri si congestia globilor oculari.

Daca ar fi sa vorbim despre proprietatile medicinale ale scoicilor de mare, acestea sunt considerate de traditia chineza ca avand energie rece, mireasma sarata, cu actiune directa asupra stomacului, dar si asupra aparatului urinar (stimuleaza diureza), elimina mucozitatile, inmoaie tesuturile dure (impiedica formarea tumorilor).

Scoicile de apa dulce au si ele calitatile de: energie rece, mireasma dulce-sarata, fiind utile pentru dezintoxicarea organismului, imbunatatirea acuitatii vizuale, precum si a functionarii ficatului si rinichilor. Praful din carapacea scoicilor de mare are energie rece, mireasma sarata, stimuland si el diureza, imbunatatind starea plamanilor si bronhiilor, actionand ca un antitumoral si expectorant. Iar praful obtinut din carapacele scoicilor de apa dulce are tot energie rece, mireasma sarata, este expectorant, elimina excesul de Yang al plamanilor, stimuland buna lor functionare, ca si a ficatului si a stomacului. In fine, mucusul scoicilor de rau este de mare ajutor in imbunatatirea vederii.

Dar, desigur ca ne intereseaza modalitatile concrete de a pune in practica toate aceste proprietati terapeutice ale scoicilor. Iata, deci, cateva retete clasice recomandate si astazi de medicii traditionalisti chinezi.
Praful din carapacele scoicilor de mare se obtine prin coacere in cuptor si macinare foarte fina. In cazul scoicilor de apa dulce, acestea se curata de stratul negru, se spala bine si se macina - fie crude, fie coapte.
Praful de scoica de mare se poate aplica in orificiul vaginal, atunci cand apare un prurit (mancarimi), dureri sau inflamatii.
Se pot prepara niste tablete (de marime obisnuita) dintr-un amestec de usturoi strivit - ca pentru mujdei - cu praf de scoici. Persoanele care manifesta stare de epuizare insotata de edeme pot lua cate 10 astfel de tablete, o data pe zi, cu apa calda.
Amestecand praful de scoici cu untura de porc sau de pasare, se poate obtine un unguent excelent in tratarea arsurilor de gradul I.
Combinand cate 7 grame de praf de scoici si praf de lemn dulce si dizolvand intr-un pahar cu apa calda, se obtine un preparat foarte util pentru scapa de ulcerul gastric si hiperaciditatea gastrica.
O alta metoda, mai recent studiata de medicii chinezi, pentru tratarea ulcerului gastro-duodenal cu nisa, consta in prajirea uscata a prafului din carapace cruda de scoica de apa dulce in tigaie de bronz (sau de lut), pana devine galben-bruna si administrarea a cate 1-2 gr, puse intr-un pahar cu apa calda, din ora in ora de 12-14 ori zilnic, timp de 6-8 saptamani.
Consumul regulat de carne de scoici constituie un medicament minunat pentru tratarea limfadenitei tuberculoase cervicale si tiroidiene.
Un preparat gustos din carne de scoici si arpagic (sau praz) este totodata remediul pentru tuberculoza pulmonara si transpiratiile nocturne excesive.
Pentru bolnavii de purpura hemoragica (sindromul Werthof-Wichmann), este recomandabila o supa preparata din 30 gr praf de scoici, 4 gr coji externe de arahide si 6 curmale rosii fierte in 250 ml apa; supa trebuie bine fiarta, pentru a fi cat mai concentrata si se bea o data pe zi.
In cazul eczemelor cu prurit ale copiilor, parintii trebuie sa fie pregatiti cu un unguent preparat din: carnea unei scoici de apa dulce coapta bine - pana se innegreste la exterior si devine galben-bruna la interior - se obtine un fel de praf fin, care se combina cu ulei de susan, pana capata consistenta unei creme moi. Cu aceasta se unge pielea in locurile afectate.

Avem, asadar, toate motivele sa privim cu mai mult respect scoicile si sa gasim mijloace de a le introduce in alimentatia noastra, macar din cand in cand. Atentie, insa, la ce fel de scoici consumati. Pentru ca stridiile sunt altfel de scoici decat cele descrise mai sus. Acestea au alte proprietati terapeutice - demne de toata atentia noastra - despre care vom vorbi intr-un articol viitor. Pana atunci, studiati cu atentie cele prezentate aici si, daca aveti nelamuriri, contactati Fundatia Romana Qitaky. Cursurile de nutritie si dietoterapie pot sa va deschida - in numai doua zile - orizonturi nebanuite despre felul cum ar trebui sa va hraniti si cum sa urmati unul din principiile formulate candva si de Hipocrat pentru urmasii sai: "sa faci din fiecare aliment un medicament".