Cu toții ne-am confruntat la un moment dat cu o problemă medicală, mai ușoară sau mai gravă. Însă, uneori, stresul și îngrijorarea asociate ne sunt agravate din cauza unei comunicări deficitare cu medicul. Astfel, simțim că nu înțelegem exact afecțiunea, motivul tratamentului sau nu avem încredere că ne va ajuta să ne simțim mai bine. Este bine de știut că anumite situații se pot rezolva cu o atitudine potrivită din partea pacientului, împreună cu suportul doctorului, inclusiv la nivel emoțional.
Pacientul trebuie să înțeleagă, în primul rând, că orice conversație cu medicul este un dialog, nu un monolog; de aceea trebuie să întrebe absolut tot ce îi trece prin minte, indiferent cât de incomode sau redundante par întrebările.
“Unii pacienți sunt mai interesați de evoluția bolii, alții nu vor să știe detalii. Corect este ca medicul să anunțe în primul rând pacientul despre afecțiune și tratament, direct, scurt, fără multe detalii. În pasul următor discută și întreabă pacientul despre doleanțele personale. În fața unui diagnostic grav pacientul se poate simți debusolat, de aceea trebuie reluate discuțiile periodic, la fiecare evaluare. Deși familia, ușor detașată, poate cere mai multe detalii, este bine ca acestea să se temporizeze. Putem sugera familiei modificări ce țin de stilul de viață, să evite documentarea pe internet sau surse nesigure, sau chiar plimbarea pe la specialiști neavizați.”, explică Simona Farcaș, medic primar medicină de familie din cadrul centrului ProVita - Diagnostic și tratament.
Atunci când pacientul se lovește de un diagnostic nou este bine să întrebe:
- Ce înseamnă afecțiunea, cum se schimbă viața lui după acest moment?
- Cât durează tratamentul/ boala?
- Cât de des se vor efectua controalele?
- Cum influențează boala anumite persoane din familie?