Parkinson: 5 semne îngrijorătoare şi cea mai nouă terapie care dă rezultate

Denumirea afecţiunii Parkinson vine de la Dr. James Parkinson, care a descris pentru prima dată în 1817 afecţiunea drept „paralizie cu tremur”.

Apare la 60-70 de ani şi rareori la 40 de ani

Boala Parkinson afectează sistemul motor şi apare în general la vârste cuprinse între 60-70 de ani. Rareori se constată prezenţa bolii de la 40 de ani. Chiar dacă afecţiunea nu pune viaţa în pericol, ea ajunge să afecteze calitatea vieţii persoanei afectate.


Medicamentele constituie prima soluţie de tratament

Pe lângă tratamentul medicamentos care este aplicat de îndată ce pacientul a fost diagnosticat cu Parkinson, mai există tratamentele chirurgicale. Operaţia şi stimularea cerebrală profundă sunt luate în considerare ca ultimă soluţie de tratament, atunci când pacientul nu mai răspunde la medicamente şi mărirea dozei poate caua reacţii adverse.


Care sunt simptomele bolii

Potrivit specialistului în neurochirurgie, cele mai importante simptome care anunţă boala sunt:

1. Tremur al mâinilor, braţelor, picioarelor şi feţei. În general, tremurul începe unilateral, iar cu timpul se poate extinde bilateral.
2. Contracţii şi rigiditate la nivelul membrelor şi trunchiului
3. Vorbirea este încetinită
4. Încetinirea mişcărilor
5. Tulburări ale funcţiilor cognitive, adică senilitate (la unii pacienţi).

Specialistul susţine că toate aceste simptome pot apărea în moduri şi la intensităţi diferite: „În practică, această stare poate duce la imposibilitatea pacientului de a merge, de a-şi putea ţine echilibrul şi de a efectua mişcări fără ajutor, practic de a nu putea ţine furculiţa şi cuţitul în mână sau de a bea apă fără a vărsa paharul”.


Din ce cauze apare boala

Potrivit specialistului, nu există informaţii exacte cu privire la cauzele apariţiei afecţiunii Parkinson, cu toate că în literatura de specialitate sunt considerate a fi factorii genetici şi de mediu.

Afecţiunea apare în urma tulburărilor unor structuri anatomice de dimensiuni mici denumite ganglioni bazali, care se află în profunzimea ţesutului cerebral, spune Prof. Dr. Ahmet Hilmi Kaya. Afecţiunea apare din cauza reducerii unor substanţe care asigură transmiterea nervoasă şi a celulelor. Cea mai importantă dintre aceste substanţe este dopamina.


Cum se tratează boala

Pentru tratamentul afecţiunii Parkinson există două metode diferite: prima este cea medicamentoasă, a doua este chirurgicală.

  "Medicamentaţia luată în mod regulat şi în doze adecvate poate corecta aproape toate simptomele afecţiunii. Are efecte foarte bune mulţi ani de la apariţia afecţiunii, însă poate provoca o serie de reacţii adverse - cea mai importantă este dischinezia (tulburările de mişcare). În cazul dishineziei, într-o parte a corpului sau în aproape tot corpul apar mişcări involuntare, ce pot fi descrise sub forma de legănat sau răsucire", spune specialistul.

  Dacă tratamentul medicamentos nu mai dă rezultate, se recurge la operaţie şi la stimularea cerebrală profundă care îmbunătătţeşte considerabil viaţa pacientului. Astfel că, în timpul operaţiei se poate implanta un electrod în anumite structuri ale creierului. Acesta este conectat la o baterie cu viaţă lungă, implantată şi ea în organism care asigură alimentarea la curent cu frecvenţă ridicată. Bateria poate fi utilizată timp de şapte ani. "Atunci când bateria este consumată, aceasta poate fi schimbată, nemaifiind necesară o nouă operaţie pe creier. Zona de sub claviculă este redeschisă, iar bateria veche este înlocuită cu una nouă, operaţiune ce durează în medie 30 de minute”, explică specialistul.

  Riscul de hemoragie după operaţie este de 1%. Un alt risc destul de rar întâlnit este infecţia care se tratează cu medicamente sau, dacă nu dau rezultate, se recurge la scoaterea bateriei. "Posibilitatea pacientului de a merge fără ajutor, de a efectua mişcări mai uşor decât înainte, de a nu tremura atât de tare încât să verse apa din pahar şi de a bea singur ceaiul sunt situaţii des întâlnite după o astfel de operaţie", spune Prof. Dr. Ahmet Hilmi Kaya.