Există mai multe forme ale viruslui hepatitei C, dar cel mai des întâlnit este tipul 1. Nu există forme mai ușoare de infectare, dar în funcție de tipul de virus răspunsul la tratament poate fi diferit.
Care sunt simptomele?
Multe persoane infectate cu acest virus nu vor avea niciun fel de manifestări. În unele cazuri pot apărea următoarele simptome:
- icterul (îngălbenirea pielii sau a ochilor și urina închisă la culoare);
- durerile de stomac;
- pierderea apetitului;
- starea de greață;
- slăbiciunea, oboseala accentuată.
Cum se transmite hepatita C?
Virusul se transmite prin intermediul sângelui sau al altor fluide provenite de la persoana infectată.
Principalele cauze pot fi:
- folosirea în comun a acelor;
- sexul neprotejat;
- înțeparea cu un ac infectat;
- transmiterea la naștere, de la mamă la copil.
Hepatita C nu se transmite prin alimente, apă sau prin contactul obișnuit.
Cine este mai expus riscurilor?
Este recomandat să fii testat pentru hepatita C dacă ai cel puțin unul dintre următorii factori de risc:
- dacă ai primit o transfuzie de sânge, iar donatorul avea hepatită C;
- dacă ai folosit droguri injectabile;
- dacă ai primit o transfuzie de sânge sau ai trecut printr-un transplant de organe înainte de iulie 1992;
- dacă ai folosit un produs care conținea sânge pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge, înainte de 1987;
- dacă te-ai născut între 1945 și 1965;
- dacă urmezi dializă pe termen lung;
- dacă ai fost diagnosticat cu HIV;
- dacă mama ta are hepatită C;
- dacă ai simptome caracteristice afecțiunilor ficatului.
Cum este diagnosticată hepatita C?
Virusul se identifică prin analizele de sânge specifice.
Există efecte pe termen lung?
Da. Între 75 și 85% dintre persoanele care sunt infectate cu acest virus vor avea hepatită C cronică, o infecție cu efecte negative pe termen lung. Poate provoca cicatrici la nivelul ficatului, ciroză sau chiar cancerul de ficat. Este unul dintre principalele motive pentru care au loc transplanturile de ficat.
Cum se tratează?
Opțiunile de tratament pentru hepatita C s-au schimbat foarte mult în ultimii ani. În august 2017, în SUA a fost aprobată o combinație între glecaprevir și pibrentasvir, rezultând medicamentul numit Maviret. Aceasta este o opțiune pentru un tratament de o durată mai scurtă, de aproximativ 8 săptămâni, pentru pacienții de vârstă adultă care suferă de toate tipurile de viruși care provoacă hepatita C, nu au ciroză și nu au urmat niciun alt tratament. Durata tratamentului va fi mai lungă pentru persoanele aflate într-un stadiu mai avansat al infecției. Doza prescrisă de obicei este de 3 tablete pe zi.
Există și alte medicamente care pot fi luate ca doză unică la nivel de zi. Acestea sunt o combinație între elbasvir și grazoprevir, iar medicamentul se numește Zepatier. În cadrul studiilor realizate s-a constatat că acest medicament poate vindeca hepatita C în 97% dintre cazuri.
Un alt medicament utilizat cu succes pentru tratarea acestei infecții este Harvoni, care vindecă acest tip de hepatită într-un interval de 8, până la 12 săptămâni în majoritatea cazurilor. Harvoni este rezultatul combinației dintre sofosbuvir și ledipasvir. În cadrul testelor clinice, efectele adverse pentru ambele medicamente au dost durerile de cap și starea de oboseală.
Vosevi este un medicament rezultat din combinația dintre sofosbuvir, velpatasvir și voxilaprevir, utilizat pentru a trata adulții care au hepatită C cronică, care fie nu au ciroză, fie au urmat deja alte tratamente.
Alte medicamente utilizate pentru această afecțiune sunt: Daklinza (daclastasvir), Viekira Pak (ombitasvir-paritaprevir-dasabuvir), Technivie (ombitasvir-paritaprevir) și Epclusa (sofosbuvir-velpatasvir).
Ca alternativă, medicii recomandă și o combinație între Olysio (simeprevir) sau Sovaldi (sofosbuvir) cu peginterferon, sub formă infectabilă, și Ribavirin, care poate fi luat sub formă de tabletă, lichid sau capsulă.
Până de curând Ribavirin și interferonul erau principalele metode de tratament pentru hepatita C. Pot avea efecte secundare precum oboseala, simptome asemănătoare gripei, anemie, iritații, anxietate, depresie, stare de greață și diaree.