Astmul reprezinta o problema majora de sanatate in intreaga lume. Prevalenta bolii la copiii de varsta scolara din Romania este de 3-5% si este in continua crestere, aceeasi tendinta manifestandu-se si in ceea ce priveste formele moderate si severe. Reprezinta cea mai frecventa boala cronica a copilului. 30% din cazurile de astm debuteaza in primul an de viata si 50% in primii doi ani.
In declansarea bolii, un rol important revine factorilor genetici. Astfel atopia, respectiv o particularitate imunologica de a reactiona la factorii alergici, ca si hiperreactivitatea bronsica exagerata la variati stimuli au in mod cert o conditionare genetica. Daca unul sau ambii parinti sunt astmatici, creste riscul ca si copilul sa fie bolnav de astm.
Pe acest fond, o serie de factori favorizanti precum: prematuritatea, care presupune o serie de particularitati morfofunctionale, aspiratia lichidului amniotic la nastere, poluarea excesiva, infectiile virale la sugar (mai ales bronsiolita cu virusul sincitial respirator), fumatul in timpul sarcinii, dar si expunerea copilului la fumul de tigareta, conditiile socio-economice precare contribuie la declansarea bolii.
Diagnosticul bolii este uneori dificil, mai ales la sugar si copilul mic. Astfel, episoade repetate de "respiratie suieratoare" (wheezing), asociate cu factorii de risc enumerati mai sus, ridica suspiciunea de astm. Alte simptome sugestive sunt tusea spastica, senzatia de lipsa de aer (sufocarea), mai ales in timpul noptii, declansarea lor de efort, infectii virale, animale cu blana, praf de casa, polen, fumat, variatii de temperatura.
Deseori, infectiile respiratorii repetate in primii doi ani de viata, tratate abuziv cu antibiotice, inseamna de fapt astm. La copilul mare, este posibila efectuarea unei explorari functionale respiratorii care confirma diagnosticul, evalueaza severitatea bolii si permite monitorizarea raspunsului la tratament.
Primul pas in
tratarea bolii este indepartarea factorilor declansatori, in special a alergenilor. De aceea, ideal ar fi ca parintii sa incerce sa observe in ce circumstante particulare se declanseaza simptomele respiratorii repetitive. Cum in practica acest lucru este uneori dificil, se pot lua o serie de masuri cu caracter general care ar putea ameliora conditia bolii:
Reduceti in primul rand contactul copilului cu praful de casa! Aceasta se poate realiza prin renuntarea la obiectele mai putin utile (bibelouri, tablouri, scrumiere), carpete, draperii groase, covoare, mochete care acumuleaza praf, utilizarea de covoare din plastic, lavabile, folosirea de mobila cat mai putina si cat mai simpla, fara tapiterii. Sunt de preferat saltelele din materiale sintetice, impermeabile si pernele antialergice, precum si aspiratoarele cu filtre de apa.
Ventilati corespunzator locuinta, in special baia si bucataria, pentru a impiedica formarea mucegaiului.
Daca observati declansarea simptomelor mai mult primavara, atunci exista posibil o sensibilizare la polen. Copilul va trebui, pe cat posibil, sa stea in casa in perioadele de polenizare (mai ales in lunile mai - iunie), cu ferestrele inchise, in special in zilele senine, cu vant.
Renuntati la animalele de casa, pasari, pesti, plante de apartament.
Evitati expunerea copilului la fumul de tigara.
Nu descurajati copilul sa faca sport! Practicarea unor sporturi nu este contraindicata. Se poate practica inotul, jogging-ul, mersul pe bicicleta, gimnastica, dar nu in aer rece si uscat ori in atmosfera poluata, iar efortul se va face progresiv.
Nu-i administrati medicamente care i-ar putea declansa simptomele (aspirina etc.) si inlocuiti-le ori de cate ori este posibil (de exemplu, tratati racelile cu paracetamol).
Tratati energic infectiile respiratorii virale si afectiunile ORL (rinite, sinuzite), care pot contribui la alterarea conditiei bolii.
Fiti cat mai receptivi la problemele emotionale ale copilului. Nerezolvarea lor poate scadea raspunsul la tratament.
Daca puteti alege orasul de domiciliu, preferati orasele cu altitudine mai ridicata sau, chiar in cadrul aceluiasi oras, cartierele situate pe platouri, unde concentratia de poluanti este mai mica.
Vacantele la munte pot fi benefice (la altitudine, concentratia de alergeni este minima), dar evitati deplasarile la tara si cazarea in case batranesti sau nelocuite, care au mult mobilier vechi, covoare de lana, perne de puf, plapumi neaerisite etc. Aceste case au o incarcatura de alergeni extraordinar de bogata, care poate sa declanseze copilului simptome severe, prelungite.
Tratamentul medicamentos trebuie sa fie cat mai precoce si energic pentru a impiedica evolutia spre forme grave la varsta adulta! Se va administra numai la indicatia si sub supravegherea medicului specialist pediatru, in colaborare cu medicul de familie!
Totusi cateva reguli generale pot fi retinute:
Tratamentul se administreaza in concordanta cu clasificarea bolii in trepte de severitate si este de lunga durata (ani); fiecare copil va avea un plan de tratament si o fisa de monitorizare, in care parintii vor nota zilnic simptomele, nevoia de medicament de criza si alte observatii.
Vizitele medicale constante sunt absolut necesare la fiecare 3 luni (sau mai des, daca astmul este sever) si, daca boala este controlata, se poate incerca diminuarea dozelor de medicament.
Administrarea medicatiei se va face ideal pe cale inhalatorie, prin dispozitive variate tip spray, diskus, turbuhaler. Intrucat copiii mici nu pot folosi corect dispozitivele inhalatorii, administrarea spray-urilor se va face prin intermediul unor camere de inhalatie (spacere) speciale, prevazute cu masca si supapa. Medicul este cel care va demonstra parintilor tehnica de administrare!
Corticosteroizii inhalatori reprezinta, ca si la adult, pivotul central in tratamentul bolii, cu mentiunea ca se vor evita dozele mari. Aceasta reprezinta una dintre clasele de medicamente ce constituie medicatia pe termen lung, de intretinere, cu administrare zilnica.
Pe langa medicatia de intretinere, este necesara o alta clasa de medicamente, care vor constitui medicatia de criza, de urgenta. Aceasta nu se va administra zilnic, ci numai in stuatiile de agravare, pana la prezentarea la cabinet sau la spital.
Parintii vor fi instruiti sa recunoasca agravarile si sa stie cum sa actioneze si cand sa apeleze serviciul de urgenta!
Majoritatea medicamentelor eficiente la adult sunt utile si copilului, cu mentiunea ca dozele indicate pentru copii sunt diferite de cele pentru adulti.
Scopul tratamentului este obtinerea si mentinerea controlului bolii.
Aceasta inseamna ca, urmand intocmai sfaturile medicale, copilul va putea desfasura o activitate normala, inclusiv efort, se va odihni bine noaptea, va necesita rareori spray de criza si va lipsi mai putin de la scoala.
Desensibilizarea este rareori eficienta si numai atunci cand exista un singur alergen cert identificat care-i provoca copilului simptomele respiratorii. Aceasta este de competenta medicului alergolog si se va face numai daca pacientul copil a implinit varsta de 5 ani si in servicii de specialitate.