Atunci cand astepti un copil, lumea pare sa aiba alta dimensiune pentru tine. Intreg universul se rezuma la sarcina si la viitorul membru care va aparea in viata ta. Temerile legate de sanatatea bebelusului sunt impartasite de toate viitoarele mamici. Din pacate, insa, sunt anumite afectiuni care nu pot fi descoperite in timpul celor 9 luni de sarcina. Printre acestea, si asa numitul sindrom ADHD - Deficit de atentie si hiperactivitate.
Deficitul de atentie si hiperactivitate este un comportament care devine vizibil la unii copii in etapa prescolara sau in primii ani de scoala. Copilului care sufera de acest sindrom ii este foarte greu sa-si controleze comportamentul si sa fie atent la ceea ce se intampla in jurul lui. Studiile facute au demonstrat ca in jur de 2 milioane de copii din Statele Unite au aceasta boala.
Cel care a abordat pentru prima data acest subiect a fost Sir. Heinrich Hoffman, in anul 1845. Istoria lui este simpla. S-a facut remarcat printr-o serie de carti de medicina si psihiatrie. Mai tarziu, din necesitatea de a-i citi fiului lui de 3 ani carti destinate varstei lui, a inceput sa scrie carti pentru copii. Astfel a luat nastere lucrarea "The Story of Fidgety Philip", care este povestea unui baietel cu sindromul ADHD. Apoi, in anul 1902, la Royal College of Physicians, Sir F. Still a tinut o serie de conferinte referitoare la acest subiect.
Un copil care prezinta acest sindrom se confrunta cu o serie de dificultati care, insa, pot fi depasite daca beneficiaza de ajutor din partea parintilor si din partea personalului abilitat.
Principalele caracteristici ale acestor indivizi sunt imposibilitatea de a-si pastra atentia, hiperactivitatea si impulsivitatea. Toate acestea apar in primii ani de viata. De multe ori, se poate intampla ca si copiii absolut normali sa prezinte aceste simptome din diferite motive, de aceea este esential ca diagnosticul sa fie pus de persoane cu adevarat competente. Acest gen de comportament se dezvolta pe mai multe luni, alternand impulsivitatea si hiperactivitatea cu neatentia. Locul ideal pentru a descoperi aceasta afectiune este scoala.
Conform celei mai recente versiuni a lucrarii "Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders2(DSM-IV-TR)" exista 3 modele comportamentale care indica ADHD. Aceste persoane pot fi consecvent neatente sau pot fi mult mai impulsive si mai hiperactive decat cele de varsta lor. Uneori aceste trei caracteristici pot coexista.
Copiii hiperactivi sunt tot timpul pe punctul de plecare, tot timpul in miscare. Tot timpul ating lucrurile din jurul lor, se joaca cu ele si vorbesc incontinuu. Statul la masa, la scoala in banca sunt sarcini extraordinar de dificile. Copiii impulsivi nu-si pot stapani reactiile imediate si actioneaza inainte de a gandi.
De cele mai multe ori, vor face gafe memorabile sau ii vor jigni pe cei din jurul lor. Frecvent se poate intampla sa-si loveasca prietenii de joaca sau sa le ia jucariile cu violenta. Chiar si temele pentru acasa pot fi o problema pentru ei. Acestea, in cazul in care vor fi rezolvate, vor fi pline de greseli. De obicei, intreg procesul inseamna frustrare atat pentru parinti cat si pentru copii. In cazul adolescentilor sau adultilor acest tip de comportament se manifesta prin incercarea de a face mai multe lucruri in acelasi timp.
Se caracterizeaza cel mai bine prin usurinta cu care copilul este distras, de la actiunea pe care o intreprinde, de cele mai mici sunete sau lucruri care se intampla in jurul sau. Frecvent isi pierde concentrarea si face greseli de neiertat. Copiii diagnosticati cu ADHD sunt visatori, "pierduti in spatiu", usor confuzi, se misca foarte incet si sunt letargici. Au dificultati in a procesa informatia la fel de repede si de precis ca si ceilalti copii.
Diagnosticare