Prin definifie, autotransfuzia reprezinta transfuzia efectuata cu propriul sange al pacientului. Sangele pierdut, cu ocazia unei interventii chirurgicale cel mai adesea, este recuperat, filtrat, procesat sau nu, si apoi transfuzat pacientului. Altfel spus, donatorul si primitorul sunt una si aceeasi persoana.
Inca din 1934, s-au raportat primele autotransfuzii in cazuri de sarcina ectopica (sarcini in care embrionul nu se dezvolta in uter, cum ar fi normal, ci in trompa uterina, si se complica frecvent cu hemoragie interna). Procedeul a fost aplicat si unor bolnavi cu rupturi de splina si ficat.
Medicii militari spun ca, in caz de dezastre (cutremur etc.), se poate utiliza autotransfuzia cu sangele ranitului. Astfel, sangele din torace sau din alte zone, chiar si din intestine, se autotransfuzeaza, urmand ca antibioticele sa previna septicemia. (...) Cu alte cuvinte, nu discutam despre o procedura noua. Dimpotriva...
De unde insa interesul crescut pe care autotransfuzia il suscita in randul medicilor si pacientilor astazi? Cel putin doua ar fi motivele care pot explica acest lucru: perfectionarea dispozitivelor utilizate pentru autotransfuzie, asa incat aceasta procedura se utilizeaza astazi in practica medicala curenta din lumea intreaga, si scaderea numarului de donatori de sange concomitent cu cresterea constanta a necesarului.
Daca la inceputurile utilizarii autotransfuziei aceasta se realiza folosind improvizatii, astazi exista dispozitive medicale special destinate autotransfuziei. Aceste dispozitive asigura manipularea sangelui in conditii de sterilitate, fara traumatizarea hematiilor (globule rosii), filtrarea sangelui sau chiar centrifugarea lui. Unele dintre aceste dispozitive sunt de unica folosinta si pot fi distruse ecologic impreuna cu celelalte deseuri rezultate din activitatea spitalelor.
Astazi, autotransfuzia se practica in mod curent in cazul unor interventii chirurgicale, cum ar fi: cele ortopedice(protezele articulare totale, interventiile spinale, respectiv operatii pe coloana vertebrala), neurochirurgicale, in traumatologie (rupturi de ficat si splina), chirurgia cardiovasculara (interventiile pe cord deschis, inlocuire de valve, anevrisme) sau in transplantul de ficat si cord etc.
Principalele contraindicatii relative ale autotransfuziei sunt:
De aceea, folosirea autotransfuziei la unii pacienti este numai decizia medicului.
Avantajele pentru pacient insa sunt majore:
Elimina efectele secundare ce pot aparea in cazul transfuziei obisnuite: infectii virale (HIV, virusul hepatic tip B etc.), infectii bacteriene, sindromul de insuficienta respiratorie acuta, reactii alergice si imunologice, transmiterea unor boli (malaria, bruceloza, boala Chagas, sifilis) etc.
Se foloseste sange proaspat, de o calitate superioara celui conservat.
Evolutie postoperatorie mai buna.
Statisticile din Europa arata ca in tari ca Austria, la peste 8.000.000 de locuitori, 510.000 au donat sange, adica 62,80% din populatie; in Germania, 55,36% din populatie; in Danemarca, 68% din populatie, iar mai aproape de noi, in Slovenia, 51%; in Ungaria, 42%. In Romania, la o populatie in jur de 22 de milioane de locuitori, numai 370.000 de persoane au donat sange in 2001, adica nici 17%... Sub acest nivel, in Europa se afla numai Albania.
In Romania, in 2003 au fost furnizate de catre Centrele de transfuzii 346.000 unitati de sange (mai putin cu 4,8% fata de 2002), iar necesarul de sange in 2003 a fost de 500.000 unitati de sange, numarul cererilor de sange si derivate de sange in 2003 fiind cu 25-30% mai mare decat in 2002).
Ca in toate tarile, si la noi exista trei tipuri de donatori: initiali, fideli si ocazionali. Din totalul donatorilor romani, 74% sunt donatori fideli, care doneaza sange cel putin de trei ori pe an. Ce se va intampla cand Romania se va alinia la legislatie europeana ce prevede ca donarea de sange sa se faca preponderent benevol si neremunerat? Oare acesti donatori fideli vor mai fi interesati sa doneze?...
Daca numarul donatorilor nu poate fi crescut (campanile de donare de sange organizate pana acum au aratat ce greu se poate realiza acest lucru), se poate incerca scaderea necesarului. Si autotransfuzia poate fi raspunsul cautat.
In concluzie, orice pacient care sufera o interventie chirurgicala ar trebui sa-i solicite medicului sa-i stabileasca indicatia de autotransfuzie. Daca se poate evita transfuzia de sange, toti au de castigat:
pacientul nu se expune la riscurile si complicatiile pe care le presupune orice transfuzie de sange;
medicul are garantia unei evolutii postoperatorii mai bune si nu mai depinde de rezervele de sange furnizate de centrul de transfuzii;
spitalul are costuri mai reduse;
societatea nu mai trebuie sa suporte costul tratarmentului pacietilor cu hepatita B sau SIDA ce pot fi dobandite prin transfuzie.