Principiile homeopatiei - remediul unic

Unul dintre principiile care stau la baza practicii homeopatice este administrarea unui singur remediu la un moment dat, remediul care corespunde cel mai bine starii patologice actuale, remediul similimum. Acest lucru insa nu este respectat decat in cadrul a ceea ce numim homeopatie clasica sau homeopatie unicista... pentru ca exista si situatii in care medicul administreaza mai multe remedii in acelasi timp sau combinatii de remedii, ceea ce se inscrie in alte "curente" homeopatice afara de cel mentionat, homeopatia pluralista. Unicism versus pluralism este o dezbatere care a dat nastere multor scrieri pro si contra. Format in spiritul curentului clasic, autorul isi propune sa prezinte cateva argumente in favoarea remediului unic.

Daca acceptam scrierile lui Hahnemann ca punct de plecare in orice discutie pe teme homeopatice, atunci totul devine simplu... In "Organon", lucrare fundamentala in ceea ce priveste "doctrina" homeopatica, el spune foarte clar: "... este de neconceput ca ar putea exista cea mai mica indoiala asupra faptului daca e mai natural si mai rational sa se prescrie o singura substanta simpla, cu efecte binecunoscute, sau un amestec din mai multe substante unui pacient, la un moment dat. In homeopatie, singura terapie naturala adevarata si simpla, este absolut interzisa administrarea a doua substante medicinale diferite in acelasi timp."

In termenul de "substanta simpla", Hahnemann include si combinatii de substante care se gasesc ca atare in natura, de exemplu saruri sau esteri, precum si tincturile folosite pentru prepararea remediilor de origine vegetala. Chiar daca in astfel de situatii nu este vorba despre o singura substanta (la modul absolut), de la care se porneste in prepararea remediului, ceea ce rezulta insa este un remediu cu o individualitate caracteristica. In ultima instanta, ceea ce Hahnemann vrea sa spuna este ca nu se folosesc mai multe remedii in acelasi timp.

Motivul este destul de simplu... Ceea ce se cunoaste despre efectele remediilor, simptomele caracteristice fiecaruia inparte (colectate in cartile de materia medica), se cunoaste din experimentele facute pe subiecti sanatosi(proving-uri) si din date de toxicologie (vezi articolul "Experimentele in homeopatie"). Puse cap la cap, aceste informatii formeaza, pentru fiecare remediu in parte, un tablou simptomatic unic, diferit de cel al unui alt remediu, cel putin in aspectele lui particulare. Pana in prezent nu s-au facut experimente cu mai multe remedii administrate aceluiasi individ, asa ca practic nu cunoastem felul in care doua sau mai multe remedii interactioneaza daca sunt folosite simultan sau alternativ (la intervale scurte de timp) sau in preparate complexe (formule comerciale ce contin mai multe remedii, dupa modelul unor preparate fitoterapeutice). In astfel de situatii, remediile pot avea actiuni sinergice sau antagonice.

Cunoscand propietatile fizico-chimice ale unor substante, putem aprecia in ce fel ar putea ele actiona daca se folosesc in acelasi timp. Nu putem spune acelasi lucru despre remediile homeopatice. Actiunea remediului homeopatic nu este o actiune fizica, nici chimica, ci, mai degraba, de natura informationala, la nivelul energiei vitale care asigura legatura atat intre diferitele nivele ale fiintei umane (fizic, emotional, mental), cat si intre organism si mediul inconjurator.

Remediul homeopatic nu se alege in functie de proprietatile grosiere ale substantei din care este preparat, ci in functie de efectele lui dinamice asupra energiei vitale a organismului. Cum se face practic acest lucru? Prin asemanarea dintre simptomele pacientului si cele caracteristice ale remediului (pe care le cunoastem din experimente). Cu cat aceasta "potrivire" este mai mare, cu atat remediul are sanse mai mari sa initieze procesul de vindecare. Este o problema de rezonanta. Este principiul similaritatii despre care am vorbit anterior(vezi articolul "Principiile homeopatiei - principiul similaritatii"). Gasirea remediului similimum insa nu este un lucru simplu si implica destul de multa munca. Prima discutie cu pacientul poate sa dureze o ora sau chiar mai mult, depinde cat de clar este tabloul simptomatic al pacientului. Este unul dintre motivele pentru care apare tentatia pluralismului (administrarea mai multor remedii): daca remediul unic este greu de gasit, este mai usor sa folosesti mai multe remedii, in speranta ca unul dintre ele este cel bun!

Uneori apar efecte bune chiar daca se folsesc mai multe remedii in acelasi timp. De ce oare? Unul dintre ele se dovedeste a fi cel potrivit, iar celelalte, spre norocul pacientului, nu influenteaza actiunea lui. Dar ce facem pe viitor? Care dintre ele este cel bun? Si oare folosind intruna mai multe remedii, nu apar oare si efecte nedorite? Sunt intrebari la care ramane de raspuns... Stim ca remediile nu au efecte adverse, dar folosirea lor nejustificata timp indelungat face ca tabloul de ansamblu sa devina confuz, fara un fir director care, urmat, sa conduca la o solutie terapeutica logica si eficienta.

Un remediu o data nu inseamna un remediu pe viata. Exista si astfel de cazuri fericite, persoane in general sanatoase, cu o vitalitate buna, cand, de-a lungul anilor, indiferent de afectiunile care apar, tabloul pe ansamblu nu se schimba semnificativ, trasaturile fundamentale raman aceleasi si remediul necesar este acelasi. Insa de cele mai multe ori un proces de vindecare necesita o serie de remedii, in functie de evolutia simptomelor si schimbarile care apar de-a lungul timpului. Intr-o situatie acuta, starea pacientului se poate schimba de la o ora la alta si remediul se poate schimba in consecinta, dar acest lucru nu inseamna ca se administreaza mai multe o data, ci doar se schimba in functie de evolutia cazului. Este un proces normal, valabil atat pentru situatiile acute, cat si pentru cele cronice.

O analogie sugestiva - din multitudinea de unde care impregneaza spatiul, un aparat de radio este capabil sa receptioneze, pe rand, fiecare post in parte. Fiecare unda are propria energie si informatie care nu este transformata in sunet decat atunci cand radioul este acordat corespunzator pe respectiva lungime de unda. Atunci transferul de informatie este maxim, se produce o rezonanta intre unda purtatoare de informatie si aparatul capabil sa foloseasca informatia respectiva. La fel, un organism bolnav are nevoie la un moment dat de un anumit remediu, unul singur, cu care rezoneaza, remediu capabil sa aduca informatia si energia necesara declansarii unui proces de vindecare. Asa cum aparatul de radio nu poate receptiona mai multe posturi in acelasi timp, tot asa, organismul uman nu poate rezona cu mai multe remedii in acelasi timp... Din punctul de vedere al legilor fizicii nu are cum...

Ce importanta are toata aceasta teorie pentru mine, ca pacient... va puteti intreba? Este important sa intelegi anumite lucruri legate de consultatia si tratamentul homeopatic, sa intelegi ce se intampla si de ce se intampla. Cunoasterea iti da posibilitatea sa alegi in cunostinta de cauza. Daca ti se par logice aceste lucruri, atunci vei sti ca trebuie sa cauti un medic homeopat care respecta aceste principii. Daca ti se par inacceptabile, dimpotriva. Oricum, poate fi un punct de plecare pentru o documentare suplimentara...