Mirodenii cu functii terapeutice

Am mai scris in paginile acestei reviste despre proprietatile terapeutice uimitoare ale mirodeniilor. Poate ca ar fi bine sa revin asupra unor aprecieri generale legate de aceste ingrediente alimentare, pe care noi, romanii, aproape ca am ajuns sa le neglijam, restrangandu-ne nepermis de mult gama mirodeniilor folosite in mancaruri si dulciuri.

Putina istorie...

Inca din antichitate, orientalii au observat cu atentie ca mirodeniile nu sunt numai niste adaosuri care sa dea aroma si gust atractive diverselor preparate culinare, ci si pretioase surse de sanatate. De aceea, lungile calatorii ale negustorilor de mirodenii au devenit adevarate magistrale pe uscat si pe ape, care au unit in mod pasnic Asia de Europa.

Europenii au fost de-a dreptul fascinati de efectele aromatizante conferite mancarurilor de mirodeniile aduse de peste mari si tari de catre misteriosii negustori arabi sau turci. Adesea, acestea erau privite drept mijloace secrete de stimulare a simturilor sau de atingere a starii de calm si relaxare.

In perioada evului mediu timpuriu, numai oamenii cu dare de mana isi permiteau sa cumpere si sa foloseasca mirodeniile. Intr-un timp, ele devenisera un etalon al bogatiei unei case nobile. Au existat chiar si blazoane care contineau in simbolurile lor cate una sau mai multe mirodenii.

Bucataria traditionala romaneasca, de pilda, s-a imbogatit considerabil cu mancaruri si deserturi deosebit de savuroase, gratie invaziei de mirodenii din Orientul Mijlociu, ca si din indepartatele China si India. Caci - oameni practici - taranii romani au gasit mijloace sa cultive ei insisi o buna parte dintre mirodeniile pe care, alta data, le aduceau la mare pret negustorii Bizantului. Astfel, s-a ajuns sa se gaseasca prin gradinile romanilor ghimbirul, sofranul, anasonul, mararul, cuisoarele, nucsoara, maghiranul, menta, cimbrul, rozmarinul, lemnul dulce, coriandrul si chimenul.

Din nefericire, industrializarea fortata si limitarea resurselor de hrana impuse de regimul comunist au facut ca agricultura romaneasca sa-si restranga dramatic gama de produse, urmarindu-se dependenta tuturor cetatenilor de o unica piata: cea controlata de stat si de interesele meschine ale celor care il conduceau.

Trebuie sa remarcam faptul ca si Occidentul a trecut printr-o perioada - cea a revolutiei tehnologice entuziaste - care i-a facut pe multi sa se lase prada tendintei de a crede mai mult in produsele industriale, chimizate, artificiale, decat in cele naturale. Astfel, s-a inregistrat o puternica scadere a importurilor si productiei de mirodenii in majoritatea tarilor din Vestul Europei, ca si in continentul american, in favoarea unei adevarate explozii de produse alimentare semipreparate sau gata preparate (vezi restaurantele de tip fast-food).

Acestea fac victime si in prezent printre cei care le frecventeaza, cei mai multi devenind bolnavi cronici si/sau obezi. E drept, calea prin care producatorii de hrana ne-naturala isi atrag clientii este, fara nici o indoiala, aceea a utilizarii cat mai multor mirodenii - fie ca atare, fie amestecate in diverse sosuri - care sa dea gust si arome unor alimente lipsite complet de atributele lor naturale.

Dar, ca sa intelegeti mai bine rolul aproape miraculos al mirodeniilor, va prezint aici cateva dintre proprietatile lor medicinale, asa cum sunt ele consemnate de anticii medici traditionali chinezi.

Semintele de secarea (chimen-dulce, anason-mare)

Conform observatiilor medicinei traditionale chinezesti, semintele de secarea au energie calda si mireasma picanta, putand induce o senzatie de incalzire in regiunea abdominala si sa imbunatateasca activitatea rinichilor, a vezicii urinare si a stomacului. Iata si cateva retete interesante:

Cei care sufera de dureri provocate de hernia intestinului subtire isi pot prepara un praf din: 40g samburi de caise copti in cuptor, 20g capete albe de ceapa verde - bine uscate in cuptor - si 40g seminte de secarea - de asemenea, coapte bine. Se dizolva 10g de pulbere in 40ml vin de orez si se bea acest preparat de 2 ori pe zi.

Pentru aceeasi afectiune, se mai poate pregati si o alta pulbere, obtinuta din coacerea semintelor de secarea si a semintelor de litchii - in parti egale. Si aici, sunt folosite cate 10g de praf, dizolvate in 40ml vin de orez, cantitate consumata de 2 ori pe zi.

Si, inca o varianta: se iau cantitati egale de seminte de secarea si boabe de piper negru, se macina fin si se dizolva - la fel ca mai sus - in vin de orez. Se administreaza de 2 ori pe zi.

Pentru cei ce sufera de lumbago - impiedicandu-le miscarile de rasucire dreapta-stanga - ca si pentru starile de oboseala avansata, se recomanda un preparat din rinichi de porc, taiati in felii subtiri, cu seminte prajite de secarea. Poate fi o mancare foarte gustoasa, adaugata la fiecare pranz si/sau cina.

In spitalele chinezesti, se aplica pe larg un tratament traditional in cazurile cu hidrocel al tunicii vaginale ori de elefantiasis scrotal. El consta din prepararea unor turte alcatuite din cate 16g seminte de secarea - prajite pana se innegresc - si 2 oua proaspete de rata; seara, inainte de culcare, in timp ce se mananca turtele, se bea, putin cate putin, vin de orez cald. Statisticile arata un procent de 89% cazuri vindecate!

Totusi, trebuie sa subliniez ca este nevoie de prudenta in utilizarea tratamentelor cu seminte de secarea, deoarece energia lor calda poate agrava o diaree rebela sau durerile provocate de expunerea la temperaturi inalte - insolatii, arsuri sau chiar febra. Altfel, secareaua (multi se gandesc la celebra "secarica", un lichior ce se consuma frecvent in secolul XIX si inceputul secolului XX in Romania, cunoscut si sub denumirea de lichior de anason) este un bun stimulent al digestiei si un carminativ al stomacului, eliminand gazele intestinale, regland activitatea intestinala, dar poate fi si un excitant al sistemului nervos. Radacina de secarea este un adjuvant pretios in tratarea artritelor acute, provocate de expunerea la frig si umezeala.

Cuisoarele

Conform medicinei traditionale chineze, cuisoarele au energie calda si mireasma picanta, avand proprietati similare cu secareaua. In plus, cuisoarele activeaza splina si, in mod deosebit, functia renala.

Multi romani mai stiu si faptul ca mestecand 2-3 cuisoare poti indeparta mirosul neplacut degajat din gura, mai ales dupa ce mananci ceapa sau usturoi.

Dar chinezii mai stiu si despre proprietatile cuisoarelor de a induce o senzatie de caldura in stomac, de a stopa o senzatie de voma sau un sughit rebel.

Cei carora le lipseste pofta de mancare pot sa bea un ceai-decoct din 20 de cuisoare, cu tot cu frunzulitele lor rosii; se pune apa doar atat cat sa fie acoperite. O asemenea bautura poate indeparta disconfortul gastric - provocat de o indigestie - reducand, totodata, aciditatea gastrica.

Lemnul dulce

Aproape uitat de tot de catre romani, lemnul dulce a inceput sa reapara prin magazinele specializate in plante medicinale. Dar putini stiu la ce sa-l foloseasca...

Traditia medicala chinezeasca il categoriseste drept aliment cu energie neutra si mireasma dulce; capabil sa calmeze starile acute, sa produca mucus in plamani, sa contracareze efectele toxice ale unor alimente si chiar sa coordoneze actiunea altor plante medicinale asupra organismului uman. Imbunatateste activitatea splinei, a stomacului si a plamanilor.

Lemnul dulce este cunoscut de chinezi in doua forme de prezentare: cea naturala - cu energie usor racoroasa si gust dulce - utila in tratarea intoxicatiilor alimentare, si lemnul dulce macerat in miere - cu energie usor calda si acelasi gust dulce - eficient in tonifierea splinei si cresterea generala a energiei organismului.

In cazurile de abces pulmonar, pneumonie supuranta sau in bronsita uscata (fara tuse), se recomanda un decoct obtinut din fierberea a 150g lemn dulce si 80g ghimber deshidratat in atata apa cat sa acopere plantele in vas. Cand apa scade la jumatate, se opreste fierberea, se strecoara si se bea zeama calda. Se administreaza de 2 ori pe zi.

La femeile cu stari de isterie, ca si in starile de anxietate si stres, se bea o zeama rezultata din fierberea a 10g lemn dulce, impreuna cu 20g tarata de grau si 5 curmale rosii. Este una dintre cele mai vechi si respectate retete din istoria milenara a medicinii chineze.

Avem, deci, toate motivele sa privim cu mai mult respect mirodeniile din bucataria noastra, nu numai pentru minunatele arome pe care le pot conferi preparatelor culinare, dar si pentru incontestabilele lor calitati tamaduitoare.

Mai multe puteti afla daca veti participa la cursul intensiv de 2 zile de nutritie si dietoterapie chineza, aplicate romanilor, in cadrul Fundatiei Romane Qitaky.