Principiile homeopatiei - legea directiei vindecarii

Practica homeopatiei se sprijina pe legi care, desi enuntate cu aproape 200 de ani in urma, raman valabile, asa cum si legea atractiei gravitationale, de exemplu, nu se schimba in ciuda evolutiei stiintei de la Newton incoace. Constantine Hering, unul dintre marii homeopati ai secolului XIX, a fost si ramane o figura importanta in cartile de homeopatie. Proving-ul la Lachesis, unul dintre cele mai importante remedii de origine animala din materia medica homeopatica, si legea directiei vindecarii sunt, poate, cele mai cunoscute contributii ale sale la dezvoltarea homeopatiei... dar nu singurele.

Aceasta lege este cu atat mai importanta cu cat se aplica oricarei metode terapeutice. Este importanta nu numai disparitia simptomelor suparatoare pentru pacient, dar si ordinea in care se face... pentru ca nu intotdeauna simpla ameliorare / disparitie a unor simptome inseamna vindecare.

Pe scurt, aceasta lege spune ca remiterea simptomelor trebuie sa se faca:

1. Din interior catre exterior, de la organele mai importante catre organele mai putin importante (pentru supravietuirea individului). Asta inseamna ca mai intai trebuie vindecate problemele care tin de organele vitale interne - creier, inima, ficat, plamani, rinichi etc. - si apoi organele "periferice" ale corpului - oasele, muschii, pielea, mucoasele.

Medicul trebuie sa tina cont de aceasta ierarhie, pentru ca o zona mica de ischemie la nivelul cordului poate avea efecte devastatoare asupra pacientului, pe cand la nivel muscular sau cutanat poate trece fara sa fie observata. Daca un pacient are acuze cardiace si dupa un tratament oarecare aceste simptome dispar, dar dupa un timp apar simptome la nivelul articulatiilor, de exemplu niste dureri reumatice, evolutia pe ansamblu este buna, pentru ca centrul de greutate al patologiei s-a mutat de la inima la articulatii.

Sigur, conteaza si intensitatea simptomelor si gradul de invaliditate pe care il induc pacientului, pentru ca o artrita reumatoida severa poate fi mai grava si mai invalidanta decat o cardiopatie ischemica usoara... dar ideea generala este ca inima este mai vitala pentru supravietuire decat articulatiile. Invers, daca patologia avanseaza de la piele sau articulatii la plamani sau inima, este o agravare si o deterioare generala a starii de sanatate si daca are loc in urma unui tratament, oricare ar fi el, este o supresie, nu o vindecare.

2. De sus in jos, ceea ce exprima, mai mult sau mai putin, aceeasi idee. In cazul unei eruptii cutanate, se poate verifica foarte usor daca disparitia eruptiei se face in directia corecta, curativa, sau este, poate, vorba de o supresie care, mai devreme sau mai tarziu, va fi urmata de aparitia altor probleme.

Daca eruptia dispare mai intai la nivelul corpului si capului si persista o perioada la extremitati, directia este corecta. Daca insa dispare la nivelul mainilor si apare pe piept sau pe fata, se ridica deja un semn de intrebare legat de eficacitatea tratamentului, fie ca este un remediu homeopatic (incorect), fie alta terapie. Si aici intervine observatia de bun simt ca medicul trebuie sa tina cont si de intensitatea eruptiei: daca o eczema urata se vindeca la maini, dar reapare o forma foarte usoara pe piept, este de presupus ca reactia fortei vitale este corecta.

3. In ordinea inversa aparitiei lor. Primele simptome care dispar trebuie sa fie cele mai recente, simptomele mai vechi, poate de ani de zile, avand nevoie de mai mult timp pentru a fi eliminate. Vindecarea se produce astfel in ordine inversa aparitiei problemelor.

Este important de stiut ca, daca este vorba de un proces curativ, este posibil ca pe parcursul tratamentului sa reapara simptome din trecut (sau echivalente ale lor), simptome care nu au fost vindecate la vremea lor, ci doar "mascate" intr-un fel sau altul de un alt tratament. Daca forta vitala reuseste sa exprime din nou aceste simptome, este un semn bun ca directia in care merge tratamentul este cea corecta. Este ca si cum forta vitala si-ar "reaminti" perturbarile suferite in trecut, pana in punctul initial care a declansat tot lantul de evenimente.

Asta nu inseamna ca, daca pacientul a avut ulcer in tinerete, acum o sa se redeschida ulceratia gastrica, dar foarte probabil vor reveni niste dureri asemanatoare celor pe care le-a avut cu ani in urma. Aceste dureri trec de la sine, este doar o reactie temporara, o "suferinta necesara" pentru ca organismul sa poata face un salt, sa treaca pe un nivel mai bun de sanatate. In acest context, este de bun augur reaparitia unor eruptii, negi, secretii (nazale, genitale) etc. pe care pacientul le-a avut in antecedente; reaparitia lor amelioreaza dramatic simptomele prezente si este insotita de o stare generala de bine, semne importante ca este vorba de un proces curativ.

Cunoscand aceste lucruri generale, putem aprecia daca simpla disparitie a unei eczeme sau a unor dureri reumatice este un lucru bun sau nu... ramane de vazut ce se intampla dupa aceea. Legatura cauzala intre evenimente chiar indepartate in timp este de multe ori ignorata, dar asta nu inseamna ca ea nu exista. De aceea interviul cu pacientul trebuie sa fie amanuntit, presarat de multe ori cu intrebari aparent de neinteles sau fara legatura cu problema de care se plange el in prezent. Dar tot ce tine organismul sau, trecut sau prezent, este important si daca, mergand inapoi in timp, putem gasi cauza initiala de la care a pornit lantul de evenimente care a dus la starea actuala, avem sanse mai mari sa gasim remediul care poate initia cu adevarat procesul de vindecare...

Aconitum si atacurile de panica

Aconitum este un remediu vegetal preparat dintr-o planta toxica pentru om, Aconitum napellus (omag). Este, poate, remediul homeopatic cel mai evident pentru starile de panica, mai ales daca este un atac ce apare brusc, eventual dupa o sperietura, dupa ce persoana respectiva asista la un accident si teama ramane adanc inradacinata, dupa ce afla de moartea subita a cuiva apropiat.

Caracteristic pentru remediu este debutul brusc si intensitatea mare a simptomelor, insotite de o frica de moarte accentuata; aceasta frica este atat de mare, incat el are senzatia ca moartea este iminenta, groaza i se citeste pe fata si chiar prezice ora la care va muri...

Episodul de panica este insotit de o anxietate uriasa, neliniste motorie si simptome fizice foarte suparatoare: palpitatii violente, fata congestionata, ameteala, transpiratie, tremuraturi, senzatie de amorteala pe o parte a corpului, dispnee, sete, chiar lesin...

Intre astfel de atacuri, este calm, linistit, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In general, pacientul este un individ robust, cu o constitutie solida, de la care nu te-ai astepta sa reactioneze atat de violent dupa un eveniment socant.

Atentie insa, acestea nu sunt singurele simptome ale remediului, iar atacul de panica nu este singura afectiune care poate fi ameliorata si vindecata de Aconitum. Remediul se alege intotdeauna in functie de totalitatea simptomelor, asa ca nu este indicat sa folositi remedii fara sa va consultati cu medicul dumneavoastra homeopat!