Probabil ca suna ridicol, dar imi place sa vorbesc aproape in fiecare zi cu el, si sunt sigura ca micutul intelege tot ceea ce-i vorbesc. Poate ca este numai o coincidenta, dar saptamana trecuta nu i-am dat nici o importanta, pentru ca am fost ocupata cu pregatirile pentru zugravirea casei, si posibil ca acest lucru sa-l fi deranjat atat de tare, incat n-a miscat deloc timp de doua zile.
Mi-am dat seama ca bebelusul n-a mai dat nici un semn abia la sfarsitul perioadei de "ignoranta". Am ajuns acasa tarziu, foarte obosita, si abia atunci am avut ragazul sa ma gandesc la micut si am realizat ca nu l-am mai simtit miscand de doua zile.
Zilele acelea am fost ocupata cu achizitionarea materialelor, alegerea culorilor pentru pereti, discutiile cu zugravii, asa incat n-am mai avut timp si pentru micut, dar am compensat "tacerea" din cele doua zile cu mangaieri blande pe burtica si un duios monolog (nu pot sa-i zic dialog), intrebandu-l pe bebe cum se mai simte in burtica, i-am zis ca-i voi pregati o camera frumoasa si colorata. Nu-mi amintesc daca a miscat chiar in seara accea, dar a doua zi, cu siguranta.
Nu stiu daca ideeea zugravelii, pentru care am insistat in fata sotului meu, a fost cea mai buna, intrucat este foarte obositor pentru mine, dar m-a gandit ca este mai bine pentru bebelus sa fie adus intr-o casa curata. Sunt convinsa ca dupa ce se naste nu voi mai avea timp sa zugravesc, cel putin nu in primele luni, cand trebuie sa stau tot timpul cu el. Bineinteles ca nu am inceput sa car mobile, de asta s-a ocupat sotul meu si un prieten de-al lui, dar au ramas o multime de lucruri marunte pe care numai eu stiu cum sa le aranjez in casa.
Oricum, toata lumea m-a protejat cat s-a putut mai bine, in sensul ca nu m-au lasat sa ridic nimic, dar am dorit sa fiu de fata cand s-a facut fiecare modificare. Mi-am zis in sinea mea ca perioada de sarcina are multiple avantaje, iata ca doar acum ai sansa sa muncesti mai putin si sa te rasfete toata lumea. Si, cum in apartamentul nostru nu mai avem loc pana se termina toata curatenia, n-am avut alta varianta decat sa ne mutam temporar la mama lui Adi, care este singura si chiar s-a bucurat ca are companie timp de doua saptamani.
Nu stiu daca in alta perioada s-ar fi purtat la fel cu mine, dar, tinand cont de sarcina mea, totul a fost pana cum impecabil: cand ajung acasa dupa serviciu ma asteapta cu masa pusa, imi pregateste tot ceea ce doresc de mancare, ma simt exact ca la mama acasa. Asadar, nu este chiar atat de rau sa stai la soacra!
de Monica Creteanu
foto: Vasile Camara / Vista