Refluxul gastro-esofagian provoaca angoasa mamei

Poate duce la scadere in greutate si la deshidratare

Refluxul gastro-esofagian poate aparea la orice varsta si la ambele sexe. Abordam astazi aceasta afectiune, referindu-ne la copilul foarte mic, bebelus si la impactul pe care refluxul gastro-esofagian il are asupra mamei si asupra relatiei mama-copil. Asta deoarece, aceasta manifestare este deosebit de angoasanta pentru mama care nu stie ce sa faca atunci cand copilul "da afara" tot continutul ingerat cu putin timp in urma, fie ca este vorba despre alaptare sau hranire cu biberonul. Acest simptom poate duce la scadere in greutate si la deshidratare. Spre sfarsitul mesei, bebelusul incepe sa vomite ce anterior inghitise, in jeturi mari. De multe ori mamele leaga refluxul de miscari sau de schimbari bruste de pozitie si una dintre primele reactii pe care le au este sa tina copilul nemiscat in timpul mesei si dupa aceea.


Este diferit se eructatia normala

De remarcat ca refluxul gastro-esofagian se deosebeste esential de eructatia normala, prin care bebelusul elimina aerul inghitit odata cu laptele. Mamele sustin de multe ori ca este vorba de voma si sunt extrem de impacientate pentru ca de multe ori se repeta la fiecare masa. Astfel, ele se vad in totala imposibilitate de a alimenta copilul.


Cauza: insuficienta maturizare fiziologica a sfincterului cardia

Medicul va examina copilul si va face investigatii daca este necesar pentru a pune un diagnostic si a prescrie un tratament sau a da indicatii mamei pentru rezolvarea problemei si alimentarea copilului. Cauzele refluxului gastro-esofagian sunt multiple dar cea mai frecventa este o insuficienta maturizare fiziologica a sfincterului cardia. In aceste cazuri, tulburarea se remite spontan pe masura ce copilul creste, astfel incat mama este mai linistita in ceea ce priveste denumirea si evolutia bolii si este nevoie doar sa reuseasca sa se adapteze la situatia prezenta si sa faca amenajarile necesare pentru a evita eliminarea alimentelor.


Mesele pot deveni un chin

Starea mamei este insa foarte importanta pentru ca o mama ingrijorata, speriata sau extrem de incordata ca bebelusul "sa nu dea afara" nu poate asigura suficienta liniste si calm de care copilul are nevoie in timpul mesei. De cele mai multe ori, pentru mama tensiunea creste pe masura ce ora mesei se apropie si unele dintre ele chiar ajung sa ceara ajutor pentru ca simt ca nu mai suporta aceasta incordare. Mesele devin un chin, relatia cu copilul se invarte doar in jurul inghitirii si vomei. Mama nu mai poate dezvolta o alta activitate cu bebelusul, de joaca, de alint, de comunicare. Supararea, teama, disperarea, senzatia de neputinta o impiedica sa-si vada copilul, sa se joace cu el, sa se bucure odata cu el.


Un copil este mai mult decat boala sau handicapul lui

Dincolo de simptomul in sine, de gravitatea lui, de tratament si de prognostic, mama trebuie ajutata sa vada si restul din copilul ei in afara de alimentatie. Sigur ca acest lucru este valabil pentru toate bolile si anume faptul ca un copil este mai mult decat boala sau handicapul lui, oricare ar fi acela si potentialitatile lui de dezvoltare, de crestere nu trebuie niciodata ignorate sau subestimate dar adesea adultii sunt realimente coplesiti si nu mai pot vedea altceva.