Prima zi de liceu

Prin ce este important? De ce ne gandim mai mult la copilul de 7 anisori care paseste prima data la scoala sau la cel mic care va suporta sau nu orele petrecute la gradinita?

Este importanta prima zi de liceu pentru ca este vorba despre schimbarea colegilor, a scolii si pentru ca cel ce intra la liceu trece oricum printr-o perioada dificila din punct de vedere psihologic. Exista parinti care simt starea copilului lor de 13-14 ani si incearca sa-l ajute. Il privesc si vad corpul lui in plina transformare, vad oscilatia lui, vad ca isi cauta un stil in a vorbi, a arata, a se purta, a impresiona, a exprima ce este pe dinauntru sau a ascunde anumite trairi.

Desi este o varsta pe care parintii o recunosc ca fiind dificila, unii dintre ei reusesc sa aiba o comunicare buna cu copiii lor chiar si in aceasta perioada. Ceilalti se plang ca adolescentul s-a indepartat de ei, ca ii minte, ca se ascunde, ca nu e interesat de scoala etc.

Este drept ca la varsta liceului, un copil este mai matur si mai autonom decat unul de 7 ani sau de 3-4. Astfel incat, cel putin din anumite puncte de vedere, nu mai este necesar ca parintii sa-i poarte de grija atat de mult, sa caute sa afle in ce stare este, daca se simte bine sau nu, ce crede, ce ar vrea etc. Poate sa faca multe lucruri cu propriile forte, poate in principiu sa caute un drum pentru el insusi, sa aleaga ce-i place si sa stie de ce este in stare. Am spus in principiu pentru ca in realiate lucrurile nu stau chiar asa. Doar putini copii sunt invatati de mici sa fie independenti, li se permite sa fie autonomi, sunt incurajati sa vrea ceva si sa stie ce vor, sa lupte pentru ce-si doresc si sa caute un drum personal si nu doar o continuare a drumului parintilor sau un drum "la moda". Si fiindca a venit vorba despre "moda" liceului, intalnim parinti care isi indeamna copiii sa se orienteze spre o meserie "de viitor" sau "care se cauta". Ce inseamna acest lucru pentru ei, vom discuta intr-un alt articol.

Sa incercam sa ramanem la prima zi de liceu si sa ne reamintim cum a fost pentru fiecare dintre noi aceasta zi. Ce am simtit in ea? Cum a fost sa facem cunostinta cu noii colegi? Cum am simtit noul spatiu? Daca era incantare sau dezamagire? Ambitie sau teama de ce va urma?

Pe de alta parte, vedem ca adolescentii pomenesc foarte rar liceul la care sunt si ca numele liceelor sunt aproape necunoscute. Campionatele intre liceee, la baschet sau alte sporturi nu sunt mentionate nicaieri si poate au si disparut, de excursii si taberele nu auzim niciodata, de ceva specific fiecarui liceu nu spune nimeni nimic.

Ce asteapta copiii in prima zi de liceu? Ce inseamna pentru ei aceasta zi? Inseamna ceva? Este ea o prima zi? Iata intrebari pe care ni le punem, mai ales atunci cand vedem ca cel putin in exterior adolescentii sunt tentati sa trateze foarte superficial inceputul liceului si chiar alegerea lui.

Desi poate ca scoala nu mai este perceputa ca fiind atat de importanta ca inainte, totusi starea copiilor care pasesc prima data in liceu este aceeasi ca intotdeauna. Ei au emotii chiar daca nu le arata, dezorientarea lor este la fel de mare, curiozitatea fata de ce va urma, despre relatiile pe care le vor avea cu noii colegi... Isi pun intrebari si se framanta in legatura cu modul in care vor reusi sa se faca remarcati, in care vor fi "vazuti" de ceilalti. Doar ca de multe ori aceste ganduri si trairi nu ajung niciodata sa fie puse in cuvinte, nu ajung niciodata la suprafata, nimeni nu pare interesat de ele, nimeni nu-l ajuta pe adolescent sa le exprime. Asa se ajunge la adolescentii care sunt inchisi in ei, retrasi, ciudati, evitanti, prefera calculatorul in locul discutiilor cu oamenii.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI