Mai tarziu insa lucrurile nu mai stau asa. El vede jucarii la alti copiii, la televizor, in magazine si incepe sa ceara. Unele dintre ele ne plac, ni se par "bune", pe altele le gasim urate, periculoase, inutile sau prea scumpe. Asa incepe negocierea dintre copii si parinti in privinta jucariilor. Sigur ca exista parinti care "nu se baga" si cumpara copilului ce le cere acesta. Majoritatea insa au propria parere. Sunt parinti care nu accepat ca cel mic sa aiba arme drept jucarii, nu vor sa-l vada "impuscandu-se" sau lovindu-se cu sabii si altele. De asemenea, jucariile in forma de tancuri, tunuri, grenade, soldati starnesc vii controverse printre adulti, unii dintre ei amintindu-si cu placere de cand erau mici si se "luptau", altii vrand sa-si invete copiii sa fie pasnici.
Papusile, in special cele de moda noua, al caror corp seamana cu cel al unei domnisoare si nu al unei fetite ca in anii trecuti, impreuna cu nenumaratele lor accesorii, impart parintii in cei care le considera frumoase si le cumpara pentru copiii lor si cei care le considera de "prost gust" si le refuza celor mici.
Dar dincolo de preferintele adultilor care au legatura cu propria lor istorie si cu sentimentele lor, incercam sa ne referim la jucariile "la moda" si la celelalte. Asta pentru ca industria jucariilor este foarte bine dezvoltata si mereu apar lucruri noi. Moda "Barbie" este una dintre cele mai cunoscute. Pe langa ea intalnim multe jucarii care sunt personaje din desene animate, care apar pe masura ce apar in respectivele filme. Apoi sunt "robotii" si toate armele si accesoriile lor, cartile de joc cu creaturi fantastice, "B-Daman", "spioanele", fetele "witch" si altele.
Parintii se intreaba daca sa cumpere sau nu aceste jucarii despre care nu stiu nimic intrucat nu cunosc desenele animate respective. Practic micutii vorbesc o alta limba iar adultii nu inteleg nimic. Reactiile lor sunt impartite. Unii refuza sa cumpere si sa se joace cu copiii "asemenea prostii", altii cumpara ca "sunt la moda". Sigur ca pentru adulti, multe dintre ele sunt lipsite de sens si pot declansa reactii negative din cauza violentei sau "urateniei" lor. Pe de alta parte, copiii vorbesc despre ele, joaca astfel de jocuri de carti cand se intalnesc, se lauda cu ce roboti au mai primit sau vazut in supermarket. Copiii care nu sunt la curent sau nu au aceste jucarii nu se pot juca cu ceilalti, nu inteleg ce spun si sunt, in consecinta, izolati. Acesta este riscul de a indemna copilul sa se joace ca pe vremea parintilor, acela de a-l "scoate" din randul copiilor de varsta lui. Exista, fireste, si modalitati de imbinare a jocurilor vechi cu cele noi si a jucariilor "la moda" cu cele "de cand lumea".
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Posteaza comentariu