Invata-ti copilul sa nu fure!

Toata aceasta stare de panica, agitatie, furie ii impinge adesea sa faca gesturi pe care apoi le regreta, fie ca este vorba despre pedepse prea mari, fie de vorbe foarte jignitoare la adresa copilului, fie de interdictii, ruperea comunicarii sau altele. Desi potolesc intr-o anumita masura furia parintelui, toate aceste masuri impulsive nu ajuta ba chiar agraveaza situatia.

Sigur ca este foarte importanta varsta copilului, obiectul "furat" ca si circumstantele concrete. Nu putem vorbi in general despre furt fara sa stim despre ce e vorba si asta pentru ca intotdeauna este implicat un copil si un adult, un obiect si toate afectele si sentimentele starnite de acest gest.

Prima cu care ne intalnim este reactia parintelui sau a altui adult la aflarea vestii ca acel obiect nu apartine copilului care il are sau ca unui copil ii lipseste ceva. De asemenea, intalnim si situatia in care adultul gaseste asemenea obiecte ascunse de copil pentru a nu fi gasite si despre care afla ca sunt "luate" din diferite locuri. Ele pot fi dulciuri, jucarii sau orice alt obiect de care copilul a fost tentat.

Ceea ce il enerveaza pe adult este ca cel mic nu a cerut obiectul, nu si-a exprimat dorinta de a-l avea sau l-a luat desi i se interzisese acest lucru. Primul lucru la care adultul ar trebui sa se gandeasca este ce l-a determinat pe copil sa-l ia si, mai ales, ce l-a facut sa nu-l ceara.

La varste mici, copiii cred ca tot ce vad este al lor. In virtutea acestei convingeri, ei iau orice obiect care le place si chiar spun despre el "imi place, e al meu". La orice intentia a adultului de a-I spune ca obiectul este al altui copil, cel mic protesteaza "ba nu, este al meu". Sigur ca la aceasta varsta nu ne gandim la furt. Dar deja la 3 ani, parintii se sperie, maia les cand copilul ia ceva din casa altcuiva, de la magazine  sau de la gradinita.

Daca in prima faza, parintele are o reactie impulsive, certand, lovind copilul, interzicandu-i ceva sau refuzand sa-i mai vorbeasca, comunicarea cu cel mic se rupe. Parintele nu va afla ce este in capsorul lui si implicit il va determina pe viitor sa ascunda ce-si doreste. In plus, exista o devalorizare care il afecteaza in dezvoltarea lui psihologica. Multi copii nu au constiinta vinovatiei sau  nu vad cui a daunat gestul lor.

Ei spun: "dar erau o multime la magazin, ce daca am luat si eu unul?"

In aceste conditii, este important sa vorbiti cu copilul despre valoarea lucrurilor, despre posesiune si proprietate, despre imprumut, despre ce ne permitem si ce nu, despre cum pota ecere si cum poate exprima ce-si doreste, despre cum este sa ramai fara un obiect al tau pe care un alt copil il poate lua etc. Cu cat la aceasta discutie, copilul este mai mult implicat, reuseste sa puna intrebari si sa exprime ideile si trairile sale, cu atat se va alege cu mai mult. Cu cat adultul este mai nervos, mai putin dispus sa asculte copilul, sa-l ajute sa inteleaga "ce nu e bine", cu atat riscul ca astfel de gesturi sa se repete va fi mai mare.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI