Pe masura ce am crescut acest "a face copii" si-a schimbat sensul. Ne-am dat seama in primul rand ca nu este obligatoriu, ca putem avea sau nu copii, dar si ca uneori nu depinde doar de vointa noastra. Am aflat ca exista anticonceptionale, dar si ca unii oameni, desi isi doresc copii, nu-i pot avea.
Si iata ca am ajuns in punctul in care putem "concretiza" dorinta de copil. Suntem "mari", avem un partener... Cum apare copilul? Este el ceva planificat sau este o surpriza? Ne pregatim, ne gandim, facem tot felul de cumparaturi, cursuri, amenajam casa inainte de decizia de "a ramane insarcinata" sau lasam copilul sa vina cand vrea el, sa ne ia prin surprindere?
Daca suntem atenti la ce spun mamicile sau viitoarele mamici, gasim motive foarte diverse pentru a face copii. Iata cateva dintre ele :
1. Copilul ca implinire, intregire – "ma voi simti cu adevarat femeie cand voi avea un copil", "m-as simti importanta", "as avea pentru cine sa muncesc, sa traiesc";
2. Copilul ca normalitate – "toti prietenii au copii, toti cunoscutii, numai noi nu avem, vreau sa fim si noi oameni normali ca si ei", "ma simt inferioara, toate colegele mele au copii";
3. Copilul ca datorie – "trebuie sa avem un copil", "scopul omului este sa lase ceva in urma pe lumea asta";
4. Copilul ca legatura intre soti – "poate un copil ne va uni", "cand vom fi parinti, vom avea ceva in comun";
5. Copilul ca dar – "acesta este cel mai frumos dar pe care mi l-a facut sotia mea", "copilul acesta este un dar de la Dumnezeu";
6. Copilul ca bogatie – "nu sunt bogati cei care au averi, ci cei care au copii", "ce bogatie mai mare poti spera decat niste copii care sa fie ai tai?;
7. Copilul ca ajutor – "cine ne va ajuta la batranete, la nevoie?";
8. Copilul ca fratior/surioara pentru alt copil – "ne-am gandit sa nu fie singur, sa-i facem un fratior", "fetita mea isi dorea o surioara si mereu ma intreaba cand ii fac una";
9. Copilul ca mostenitor– "facem copii ca sa lasam cuiva ce avem (casa, stiinta, mestesugul, afacerea, arta)";
10. Copilul ca urmas, ca scop al vietii – "noi murim, dar copiii raman dupa noi", "daca n-am face copii, de ce am mai trai pe lumea asta?".
de Anca Pietraru, psiholog
© Copyright:
De ce facem copii?
Cand eram mici spuneam: "Cand ma fac mare, voi avea x copii". Daca cineva ne-ar fi intrebat: "De ce vrei sa ai copii cand vei fi mare?", oare ce am fi raspuns... Stiam pe atunci ca oamenii mari au copii sau ca poti avea copii DOAR cand te faci mare, dar DE CE nu stiam...
Comentarii (15)
hi Marlena. This is Rory from NYC. Do you remember me? Please write to me at roryryan1@hotmail.com. we met at the China Club years ago.
Rolul de parinte este foarte complex:include si munca fizica, intelectuala,....Am un baiat de 9 ani, sunt divortata si...pot spune ca-i greu sa cresti un copil de una singura. Eu si baiatul meu facem multe impreuna:ascultam muzica, dansam, mergem la antrenamente si facem si lectii impreuna atunci cand timpul corespune.Incerc sa fac tot posibilul sa-mi petrec aproape tot timpul liber impreuna cu el si sa fim foarte buni prieteni.L-am convins deja ca orice greseala ar face eu il pot ajuta si nu-l mai pedepsesc mereu , caci fiindu-i prietena trebuie sa-l ajut sa nu mai greseasca si sa realizeze asta dinainte.Dar...ni se intampla si noua adultilor sa gresim.Pe noi cine ne ajuta?Deci, trebuie sa fim constienti de ceea ce facem si sa nu ne indepartam de la realitate.E foarte adevarat ca ma simt implinita cu acest copil, ca si femeie si ca am un scop foarte bine definit.Toate se invart in jurul lui.Si fac tot posibilul sa-mi investesc aproape tot in el caci simt caacesta-i scopul vietii mele.Prin el ma definesc si simt ca omenirea va fii mult mai bogata.Caci cred ca prin copii nostri nu facem decat saevoluam putin cate putin.Deci, acesta-i scopul copiilor si al nostru in general: evolutia speciei. Cu respect MARLENA DOBRESCU
drept pentru care trebuie sa te gandesti de 100 de ori inainte de a lua o decizie!Esti in stare sa-l cresti? Ai o situatie materiala,financiara satisfacatoare pentru a-i asigura cele necesare?Suficienta rabdare,stai bine cu nervii?asta pentru a nu-l traumatiza.Cine spune ca e obligatoriu?Nicidecum!Fiecare om are o menire pe acest pamant:si difera de la individ la individ!Si inainte de toate ,ganditi-va ca a aduce pe cineva pe lume inseamna,practic,a-l expune pericolelor vietii!Si asta ,chiar ar fi ceva egoist!
facem copii pentru c probabil ni-i dorim la un moment dat in viata noastra! si ar trebui sa-i facem dupa ce am incercat cate putin de toate din viata noastra,ca aparitia copilului sa nu ne maturizeze,ci sa ne faca mai responsabili doar!ar fii o prostie sa faci un copil,adica s creezi din astfel de motive (v mai sus)
Din orgoliu si de multe ori din prostie. Daca nu te simti importanta si implinita in sine, nu iti va da un copil sentimentul asta, parerea mea. Iar daca se intampla asta, inseamna ca esti o frustrata. Cu ce drept ma perpetuez eu ca individ? Ca sa mai fie si altii o copie a mea? Ati mai uitat punctul 11: Fac un copil pentru a ma intelege si apropia din nou de sotul meu. Bullshit!!!
nu mi-m dorit copii,cand eram tanara si nici cand era insarcinata, doar cu cateva zile inainte de a naste,cand am auzit in maternitate plansul copilasilor pe care l-am considerat ca un strigat de ajutor catre mama lui.parca o minune s-a intamplat atunci. Sant fericita si tot odata ingrijorata si acum cand are orice problema,cu toate ca in prezent are aproape 30 de ani.Multumesc lui dumnezeu!O femeie,intradevar nu se poate considera implinita cu adevarat daca nu este si mama,orice meserie sau bogatie ar avea.
Nu poti sa stii cum e sa fii parinte pana cand nu iti strangi in brate bebelusul tau! Cine e curios de aceasta stare, nu are decat sa incerce! Eu nu prea ma simt capabila de o asemenea responsabilitate!
Am ales acum foarte multi ani sa nu am copii niciodata, din foarte multe motive. Pentru ca mi se pare normal sa ma gandesc si la binele lui, daca ar veni pe lume, sa ii fie asigurate toate lucrurile de care ar avea nevoie, dar si dorinte si "mofturi" marunte, sa-i fie asigurata perioada de scoala, studii, o casa (a lui, cand va fi mare, nu cea a parintilor, in care creste), sa-i poata fi rezolvate eventualele problemele de sanatate, si nu sa zic " n-am bani pentru nu stiu ce tratament sau operatie, hai sa ma duc la cersit pe la diverse posturi de televiziune",etc. Si nu as vrea sa am un suflet pe constiinta, ca i-am dat viata si din cauza mea se chinuie in lumea asta cum m-am chinuit eu, iar la 14-18-20 ani sa imi reproseze ca de ce l-am adus pe lume daca nu am avut ce sa-i ofer, ca l-am facut fara sa ma gandesc daca si-ar dori o astfel de viata fara un viitor si fara loc de speranta de mai bine.
e o minune, stiinta nu poate analiza decat aspectul vizibil,e superficial sa analizezi acest aspect.Copilul nu este o jucarie pe care s-o confectionezi.Poate si sufletul are un rol rol.
Oare facem copii din egoism? Sa avem cine sa aiba grija de noi la batranete, sa avem pe cine iubi, sa avem un scop in viata, etc! :)
cred ca este adevarat,nu toti sunt de parere k copii te fac sa ii implinit.poti sa faci copii din dragoste,sa ii iubesti sa ii educi si cand cresc mai mari sa te mandresti cu ei.atat aveam de spus.la revedere.
Eu spun ca un copil e un cumul a tot ce s-a scris mai sus.E si iubire, e si dragoste, implinire, sprijin,bogatie!
Copilul ca bogatie
un copil este ca si un dar de la Dumnezeu este cea mai de lucru fiinta de pe lume..este tot ce ne putem dori...un copil e ca o comoara...
copiii-sunt un dar minunat de la DUMNEZEU ,iar eu prin copiii mei ma vad pe mine cand eram copila,si pe sotul meu cand era copil,iar ceea ce imi place cel mai mult este ca acest verset din BIBLIE care spune :SA FITI CA NISTE COPILASI (adica inseamna sa depindem de DUMNEZEU ca niste copilasi de parintii lui )se poate intelege foarte bine....DUMNEZEU NE IUBESTE CA PE NISTE COPILASI SI NE DORESTE DEPENDENTI DE EL ASA CUM COPIII SUNT DEPENDENTI DE PARINTI
Posteaza comentariu