Adolescentul si fuga de acasa

Situatiile sunt fireste foarte diferite in privinta parasirii casei parintesti. De la ramasul peste noapte la un coleg sau o colega pana la petrecerea week-end-ului intreg si pana la fuga de acasa sau exprimarea dorintei de a se muta singur sau cu prietena, intalnim motive diferite, atitudini diferite, dar si ingrijorare, suparare, amenintare, conflicte deschise.


In ce conditii adolescentii parasesc domiciliul?

• Atunci cand atmosfera familiala este extrem de tensionata, cu scandaluri, certuri, violente intre parinti;
• Adesea cand unul dintre parinti consuma alcool;
• Cand familia este destramata;
• Cand parintii sunt plecati din tara si copiii sunt in grija altor rude;
• Cand copiii au fost victime ale abuzului fizic, emotional sau sexual din partea unui parinte sau altei rude;
• Cand lipseste total comunicarea cu parintii si adolescentii prefera compania unor prieteni sau colegi;
• Cand exista inclinatii sau dependente de alcool, droguri;
• In cazul unor suferinte psihice, efecte ale unor traume actuale sau din copilarie.

Plecarea de acasa: situatii posibile

1.

Plecarea de acasa este vazuta de adolescent ca o eliberare, ca o sansa de a fi independent, de a "face tot ce vrea" fara a mai respecta reguli, interdictii si cerinte din partea familiei.

2. Exista cazul adolescentilor care se angajeaza de la 18 ani, imediat dupa terminarea liceului sau a unei scoli profesionale. Unii dintre ei au deja un partner si se pregatesc de casatorie sau de o viata impreuna. De asemenea exista adolescente care raman insarcinate si care isi intemeiaza o familie de foarte tinere, hotarand sa-si asume aceasta responsabilitate de la 18 ani sau chiar mai devreme.

3. Intalnim insa si situatia in care adolescentul pleaca din localitatea unde a stat cu parintii pentru a-si continua studiile intr-o alta localitate. Unii dintre ei vor locui la camin dar altii vor locui cu chirie sau in gazda impreuna cu colegi sau prieteni.

4. Ramane situatia cea mai dificila a fugii de acasa, a adolescentilor despre care parintii nu mai stiu nimic, care se muta fara acordul familiei, in acelasi oras sau in altul sau chiar parasesc tara. Atunci cand ei sunt minori, problema este dificila intrucat parintii sunt cei care poarta raspunderea pentru faptele lor. O numim "fuga" pentru ca adesea este ceva impulsiv, fara o socoteala sau un plan prealabil. Adolescentul nu are o sursa de venit, asta insemnand ca va trai din mila sau ajutorul cuiva sau va fura pentru a trai.

Intr-unele din siuatii este vorba despre fuga la iubitul sau la iubita sa si eventual la parintii acestuia, in incercarea de a trai asa cum isi doreste si fara sfaturile si impotrivirile parintilor.


Cum putem intelege plecarea impulsiva de acasa?

Asa cum am spus fie ca pe un strigat de ajutor, o incercare de a se salva de ceva, fie prin intoleranta la frustrare, prin incapacitatea de a comunica cu familia, de a suporta sarcinile casnice, regulile familiei, scoala, modul de viata al parintilor sai.


Cum ajunge un adolescent intr-un asemenea conflict cu familia lui?

Exista la un moment dat o ruptura a cadrului familial, ceva care se interpune intre parinti si adolescent. O trauma, un accident, descoperirea a ceva dramatic, cum ar fi un deces, un incest, o situatie de adoptie de care adolescentul nu stia, un abandon pe care l-a suferit, o boala sau o amenintare grava. Toate acestea si altele aduc adolescentul intr-o stare imposibil de gestionat, in care probabil fuga de acasa este o incercare de a fugi de ceva imposibil de suportat.

Sunt insa si parinti care considera ca doar anturajul prost in care a intrat copilul lor poarta intreaga vina pentru un astfel de gest de a parasi casa parinteasca. Insa din  punct de vedere psihologic, este important sa descoperim cum a ajuns adolescentul intr-un asemenea anturaj, ce anume l-a atras la acei oameni, cum de nu reuseste sa vada riscurile pentru sanatatea, libertatea sau chiar viata lui ale unui astfel de trai.