Adolescentul: mai stie sau nu sa invete?

In privinta invatatului ne referim la mai multe aspecte. In primul rand la modul in care invata pentru ca exista copii care au fost obisnuiti cand erau mici sa invete pe dinafara sau sa invete "tot", sa stie perfect sau pe de rost si la un moment dat, de obicei inainte de terminarea gimnaziului, acest lucru nu mai este posibil. De ce? Iata cateva explicatii:

1. Pentru ca sunt mai multe materii si timpul fizic pe care un copil il are la dispozitie nu i-ar mai ajunge ca sa invete in stilul in care invata cand erau mai putine materii.

2. Pentru ca au aparut materii noi, cum este fizica sau chimia, de exemplu, la care este nevoie de un tip aparte de invatat, iar cel al memoratului nu aduce niciun rezultat.
 
3. Pentru ca unii copii se simt presati de note si invata pentru a obtine medii mari si nu pentru a intelege ceva din ceea ce citesc sau pentru a folosi ce afla.

4. Pentru ca sunt putini adulti (profesori si parinti sau alte rude) care ajuta copiii si adolescentii sa invete cum sa invete.

5. Pentru ca putini copii si adolescenti isi dau seama ca nu reusesc sa invete pentru ca nu au o modalitate adecvata si incearca in zadar sa memoreze cuvant cu cuvant sau sa faca toate problemele.

6. Pentru ca nu reusesc sau nu au cui sa ceara ajutor atunci cand au dificultati si atunci abandoneaza. Multi copii sustin ca "nu inteleg" si de aceea nu invata sau nu isi fac tema. Altii considera ca "nu au memorie".


Factorii de care tine capacitatea de invatare

Pe de alta parte sa nu uitam ca in timpul pubertatii se produc multe schimbari si ele nu privesc doar corpul copilului, ci si mintea si simtirea lui. Daca in clasele primare, copiii erau incantati sa ridice mana sau sa iasa la tabla, se simteau laudati sau admirati, apoi pot simti diferit aceste lucruri. Exista multe variatii atat in sistemul motivational cat si in increderea in ei insisi.

Apoi sa nu uitam de imaginea copilului in grup si de dinamica grupului din care face parte. Astfel, gasim copii care au fost timizi in clasele primare sau au avut dificultati si care "si-au dat drumul" mai apoi, au reusit sa invete singuri, fara ajutor din partea parintilor, sa-si faca singuri temele, pe cand altii care se simt obositi de teme, de prea multe materii, prea multi profesori, se simt respinsi de grupul de colegi daca iau note mari, sunt la mijloc intre dorintele si cererile parintilor si posiblitatile lor sau mentalitatea grupului de prieteni etc.

In afara de aspectele care tin de schimbarile care se produc in mintea si personalitatea copilului, sa amintim si de ceea ce am putea numi "strategie" de invatare. Unii parinti sunt preocupati sa-si invete copilul sa invete atunci cand este in clasele primare sau chiar la gradinita. Ei insisi au gandit asupra procesului in care se asimileaza informatiile, s-au confruntat cu diferite probleme in timpul scolii, liceului sau studentiei lor si au ajuns la o anume metoda. Ei o transmit copiilor lor ajutandu-i sa invete sau sa-si formeze un sistem propriu de a invata.


Adolescentii trebuie sprijiniti in activitatea de invatare

Daca un copil sau un adolescent nu ajunge sa vorbeasca, sa gandeasca despre ce inseamna a invata, la ce foloseste, cum se face asta, de ce este nevoie, ce sa faca atunci cand  nu poate, cum este procesul de acumulare, de uitare, de transformare a informatiilor va ajunge intr-o incurcatura, intr-o stare de presiune, in care va simti ca nu poate suficient, ca nu stie deloc, ca nu are rost, ca nu foloseste, ca oricum uita...

Asta inseamna ca foarte multi copii au nevoie de sprijin si acest sprijin nu inseamna a face temele in locul lor sau a-i indemna sa invete, nici a-i compara cu alti copii sau cu notele pe care le luau parintii cand erau de varsta lor.  Adesea nici cearta sau recompensa nu ajuta la mare lucru si atunci parintii nu mai stiu ce sa faca. "Nu mai invata, nu stim ce sa-i mai facem", spun parintii disperati, ingrijorati, dezamagiti.


Din ce cauze nu mai invata adolescentii?

Ce e de facut? Este intrebarea pe care si-o pun parintii si chiar profesorii. Intalnim si copii sau adolescenti care ajung sa se intrebe de ce nu pot invata la o anumita materie sau nu inteleg. In acest caz, cand cineva sesizeaza o problema si cere ajutor, este nevoie sa avem o viziune de ansamblu si sa descoperim cauzele dificultatii pentru a-i gasi o rezolvare.

Una dintre cauze este invatatul pe dinafara, care da rezultate atunci cand copilul este mic, in clasele primare dar care mai apoi este din ce in ce mai inutil. Sigur ca invatatul pe dinafara se dovedeste util in cazul poeziilor, rugaciunilor, tablei inmultirii, cuvintelor intr-o limba straina. Dar el nu este suficient, ci trebuie acompaniat de integrarea acestor lucruri invatate pe de rost intr-un ansamblu, lucru pe care nu-l face nimeni. Ca sa nu luam exemplul matematicii, pentru ca ar fi prea complicat, putem sa ne gandim la o rugaciune sau la o poezie. Daca ii puneti unui copil care o stie bine pe dinafara cateva intrebari legate de continutul ei, veti vedea ca cel mic in marea majoritatea a cazurilor nu stie despre ce este vorba in poezia pe care, paradoxal, o stie perfect!

O alta cauza este lipsa de prelucrare si de folosire a informatiei invatate. Daca memoram si chiar intelegem ceva, vom uita daca nu folosim ce am invatat. Copiii invata multe lectii, le inteleg in clasa sau acasa, dar apoi nu mai revin niciodata la ce au invatat. Exista recapitulari, dar de multe ori copiii sesizeaza ca a invata pentru recapitulare e ca si cum ar invata pentru prima data. De ce? Pentru ca intre timp nu au folosit in niciun fel informatia.

Un alt aspect care poate fi considerat o cauza este raspunsul fiecarui copil sau adolescent la intrebarea: "La ce-mi foloseste sa invat?". Copiii pun aceasta intrebare parintilor si profesorilor si acestia le raspund doar ca exista o neconcordanta intre intrebare si raspuns intrucat niciun adult nu poate face dovada ca a folosit tot ce a invatat si niciun copil nu poate fi convins ca ii va folosi ceea ce invata. Astfel incat, din punct de vedere psihologic, ne gandim la continutul latent al acestei intrebari ca si cum ne-am gandi ce intreaba de fapt, dincolo de aparenta utilitatii informatiilor invatate. Dar in nicio explicatie nu se vorbeste despre procesul de invatare, ci doar despre efectele lui. Parintii se refera si ei la "ce stiu" copiii, "ce nu stiu", "ce tin minte", "ce uita" dar nu si la cum se formeaza gandirea, cum ajunge mintea sa inglobeze si sa utilizeze cunostiintele, care informatii se uita si care raman, care sunt mai usor de accesat si care mai dificil.

Va propun sa abordam aceste probleme in articolul urmator care se va numi "Cum invata adolescentii?". Pana atunci asteptam intrebarile, parerile si experientele dvs. legate de procesul de invatare.