Deși, poate, nu vă vine a crede, plăcinta de dovleac a jucat un rol în abolirea sclaviei, fiind parte din manifestul acelor vremuri.
Noua Lume fusese descoperită. Columb adusese semințele de dovleac pe Bătrânul Continent. Europenii descoperiseră că dovlecii sunt buni și pentru hrana lor, nu doar a porcilor. Era anul de grație 1536 când se face prima mențiune scrisă despre dovleac în Europa. S-a scris că se plantau cu regularitate în Anglia, fiind denumiți “pumpions”, după cuvantul frațuzesc “pompon” (referință dată de forma rotundă a fructului). Pelegrinii, deja obișnuiți cu rețete dulci având la bază dovleacul, plecă spre Americi pentru a duce cu ei Creștinismul … Fără să aibă în țel, duc și calea de dezvoltare a plăcintei de dovleac. În Noua Anglie se ajunge a se găti acest preparat în numeroase forme, doar câteva similare celor cunoscute azi.
Lucrurile au evoluat până într-acolo încât, la începutul secolului al al XVII-lea, plăcinta de dovleac a fost asociată cu masa dedicată ”Zilei Recunoștintei”, o sărbătoare importantă în Noua Anglie.
În secolul al XIX-lea, plăcinta de dovleac a căpătat rol istoric. Statele Unite se aflau în mijlocul dezbaterii tumultoase legată de abolirea sclaviei. Mulți aboliționșiti de referință proveneau din Noua Anglie, motiv pentru care desertul lor preferat (plăcinta de dovleac) a început a fi popularizat alături de ei în poeme, nuvele și peste granițe. Sarah Josepha Hale, o aboliționsită care a luptat decade întregi pentru ca Ziua Recunoștinței să fie proclamată sărbătoare naționala, a oferit rol principal plăcintei în nuvela sa antisclavagism, (1827) “Northwood”. Astfel, atunci când Abraham Lincoln a proclamat “Thanksgiving” în 1863 drept sărbătoare națională, observatorii din Confederație au văzut-o ca o mișcare de a fi impuse tradițiile Yankee-ilor asupra Sudului. După Războiul Civil, ”Thanksgiving” și, implicit, plăcinta de dovleac și-au extins rădăcinile naționale cu ajutorul revistelor pentru femei. Iar doamnele au avut grijă să fie niște luptătoare până la căpat și au transformat-o în vedetă atunci când spunem “dovleac”.
Pentru că rețetele au evoluat, vă propun să descoperim împreună TARTA CU DOVLEAC ȘI NUCI.
Ingrediente:
- Dovleac pentru placintă 700 gr
- Pere 300 gr
- 1 cană de faină
- 3 linguri de zahăr
- 2 gălbenușuri
- 2 ouă întregi
- 150 ml smântână dulce
- 2/3 dintr-un pachet de unt
- Miez de nucă 50 gr
- Miere
- Cognac 50 ml
- 1 Portocală
- Frisca lichidă sau înghețată
Mod de preparare:
Peste zahăr și unt, două gălbenușuri, încorporate cu mixerul (rezultatul e același). Apoi urmează făina. Se frământă aluatul, dar nu mult, că devine elastic. În trei-patru minute obțineți un aluat moale (puneți o pișcătură de sare în făină înainte de a începe să frământați).
Ungeți tava cu unt.
Aluatul trebuie să fie atât de moale, încât să poată fi întins cu mâna direct în tavă, dar îl întindeți cu făcălețul (pentru că e mai ușor). Puneți aluatul în frigider pentru 30 de minute.
După ce s-a răcit aluatul, încălziți cuptorul la 180 de grade, puneți o bucată de hârtie de copt peste aluat (să-l protejeze) și coaceți-l un sfert de oră sau până e copt (se vede cu ochiul liber).
Între timp, vă puteți ocupa de umplutură. Dovleacul pentru plăcintă taiat bucăți, trei linguri de zahăr, o lingură de miere, toate în aceeași tigaie cu mâner de metal, împreună cu o linguriță de scorțișoară. În cuptor la 200 C’, pentru 15-20 de minute.
La urmă, zeama dintr-o mandarină și încă 5-6 min la cuptor.
Îmuiați nucile în rom diluat cu puțină apă.
Bateți cele două ouă întregi împreună cu smântâna dulce și turnați peste bucățile de dovleac răcite, adăugați și nucile. Umpleți tarta cu dovleacul și puneți-o în cuptor, tot la 180 de grade, caa. 45 de minute.
Serviți cu frișcă bătută, după ce s-a răcit, sau cu înghețată de vanilie - cât încă este caldă.
Până data viitoare, fiți inspirați în bucătărie și în viață!
Chef Paul Sierman
(InkChef)