Beef Wellington: o rețetă înconjurată de legende

Credeați că doar bijuteriile celebre, precum cele ale Familiei Romanov, beneficiază de acest avantaj? Ei bine, nu! Și în bucătărie există multe rețete învăluite de povești fabuloase. În jurul acestui fel de mâncare au luat naștere dezbateri legate de originea sa.  Așadar, prima versiune, potrivită celor care iubesc istoria, este că rețeta ar fi fost numită după celebrul Arthur Wellesley, primul Duce Wellington. Astfel, putem să ne întoarcem în anii 1800, să îl vizualizăm pe unul dintre cei mai mari lideri militari, devenit și Prim Ministru. Fiecare dintre noi cunoaștem episodul  bătăliei de la Waterloo. Se spune că acest fel de mâncare a fost creat tocmai pentru celebrarea victoriei lui Arthur împotriva lui Napoleon.

A doua versiune, potrivită iubitorilor de geografie, susține că rețeta a fost creată special pentru un dineu care avea loc în Wellington, Noua Zeelandă, întrucât organizatorii ceruseră un fel de mâncare proaspăt și inedit.

În ceea ce privește primele referințe clare, deși cu puține asemănări cu rețeta de astăzi, ele datează din 1903, fiind făcute în “The Los Angeles Times”. Aici s-a publicat rețeta pentru “fillet de vită, à la Wellington”. “The Oxford English Dictionary” indică un ghid din 1939 în care se recomandă ca și fel de mâncare în New York: “Tenderloin of Beef Wellington.”

Indiferent unde vă poartă gândul atunci când facem referire la rețeta de Beef Wellington, important este să o gătiți corect.

Iată care sunt ingredientele de care aveți nevoie:

1 kg. mușchi file de vită
3 linguri ulei
140 gr. hribi
8 salote, tocate fin
2 căței de usturoi, tocați fin
140 g de ciuperci champignon brune, tocate fin
2 linguri de pătrunjel tocat fin
1 lingură de tarhon tocat mărunt
100 g mix de salate
6 foi de plăcintă, fiecare de aproximativ 38×30 cm
1 linguriță amidon alimentar
5 linguri de vin roșu
350 ml supă de pui
2 lingurițe de muștar Dijon

Pentru preparare, avem următorii pași:

 

Se încinge cuptorul la 220° C’. Se leagă carnea cu plasă din sfoara alimentară, pentru a-i da o formă regulată. Se încing două lingurițe de ulei într-o tigaie. Se așază mușchiul în tigaie și se prăjește la temperatura înalta pe toate părțile, aproximativ 2minute pe fiecare parte (se dă fața sau se închide carnea).

Se așază apoi pe o tavă de copt.

Se asezonează cu piper și un praf de sare și se coace 18-20 minute (pentru ca friptura să fie rare sau în sânge, cum spun unii). Se adaugă o linguriță de ulei în aceeași tigaie folosită pentru prăjirea cărnii (fără a fi spălată între timp).
Se sotează la temperatura înaltă salotele, usturoiul, ciupercile champignon brune și hribii timp de 4-5 minute, amestecând des - pentru că tot lichidul să se evapore și ciupercile să se înmoaie. Se dau deoparte, se adaugă pătrunjelul și tarhonul, se asezonează cu piper și un praf de sare și se lasă la răcit.
Verdețurile se spală, apoi se toacă mărunt și se adaugă la mixul de ciuperci din tigaie. Se tapetează o tavă cu hârtie de copt.
Când carnea este gata, se scoate din cuptor și se lasă să se odihnească în tavă timp de 10 minute, ca să se scurgă toate sucurile din ea. Se modifică temperatura cuptorului la 200° C. Se scoate carnea din tavă (se păstrează sucurile lăsate, pentru a prepara sosul) și se așază pe un prosop de hârtie până când se răcește și se usucă suficient, pentru a putea fi împachetată în foile de plăcintă.
Foile de plăcintă se ung cu ulei și se pun una peste alta. Apoi se așează carnea de vită peste acestea și se pune deasupra umplutura gătită în tigaie. Se aduc foile de plăcintă astfel încât să înfășoare umplutura complet. Se întoarce “pachetul” cu foile lipite în partea de jos. Se împachetează bine și se mai taie din foile de plăcintă dacă sunt prea mari. Se așează pe hârtia de copt. Se unge cu ulei.
Se așază ultima foaie de plăcintă pe suprafața de lucru cu lungimea spre tine și se taie în cinci fâșii. Aceasta se așază una câte una, suprapunându-se puțin, peste carnea împachetată. Fâșiile se înfoaie ușor la fiecare capăt, pentru a crea senzația de volum. Se unge suprafața cu uleiul rămas și se coace totul 30 de minute până ce exteriorul devine auriu.
Dacă foile de plăcintă se rumenesc prea repede, se acoperă foarte lejer cu o folie de aluminiu. Apoi se scoate din cuptor și se lasă 5-10 minute la odihnit.

Între timp se face sosul. Se încălzește zeama rămasă de la carne și se amestecă bine.  Se toarnă treptat vinul. Se adaugă apoi supă și zeama rămasă de la hribi. Se fierbe totul 8-10 minute, ca să scadă puțin. Apoi se adaugă amidonul dizolvat în 100 ml de apa. Se mai lasă la fiert 2-3 minute. Ar trebui obținută o textură groasă. Se adaugă muștarul și se asezonează. Se mută Beef Wellington pe un platou, se tăie în felii groase și se servește cu 1-2 linguri de sos. Vă garantez că veți obține o rețetă delicioasă cu care veți cuceri gustul și inimile celor aflați la masă!

Până data viitoare, fiți inspirați în bucătărie și în viață!

Chef Paul Siserman (InkChef)