Suntem agresivi sau am invatat sa fim agresivi?

Din comparatia cu istoria lumii animale societatea umana nu iese avantajata. Pretinsa ei superioritate fata de natura e pusa sub semnul intrebarii, daca nu cumva chiar anihilata tocmai de prezenta si amplificarea continua a agresivitatii si violentei speciei umane, nu numai asupra naturii, a mediului ambiant, ci si asupra propriilor membri – agresiune si violenta fizica si psihica în forme multiple, directe si indirecte, dar din ce în ce mai rafinate si cu un numar crescand de victime si de tragedii.

Traind in era mass - media nu putem sa nu observam ca oamenilor nu le este de ajuns ca savarsesc crime oribile, razboaie pustiitoare, distrugeri gratuite – ei trebuie sa le reproduca si sa le "savureze".

De la telejurnale care arata cu mare frecventa imagini terifiante de violenta individuala, de grup, la buletinele de stiri si informatiile de presa care relateaza cu detasare de statisticieni si medici legisti numarul victimelor, la filmele "artistice" care au ca subiect exclusiv sau dominant actele de violenta, agresiunile de tot felul, pornografia ridicata la rang de arta, psihicul oamenilor este asaltat de imagini sangeroase sau sexuale. Mass media "protejeaza", "valorizeaza", propaga agresivitatea si violenta (P. Panzaru, 1994).

Are loc o desensibilizare moral - psiho - logica a publicului, cu deosebire cel tanar, prin abundenta stirilor, programelor, inclusiv artistice, care înfatiseaza detaliat violentele, crimele individuale si colective. Exista o dovada clara ca, copiii, în special baietii, care vizioneaza multe scene violente la televiziune, sunt mai agresivi decat aceia care vizioneaza mai putin.

Cea mai sigura concluzie in acest moment este ca vizionarea violentei la TV poate spori violenta la anumiti telespectatori care sunt predispusi spre agresivitate. Desi nu fiecare actioneaza în mod agresiv dupa vizionarea violentei TV, efectul la nivelul întregii populatii este de interes national.


 Psiholog  Roxana Vrinceanu, Clinica Aquamarin